şi sufletul pe cale lumină să înşire

Desen de Nicolae Crasi

*

o veste minunată se-nfăşură pe porţi:

curând se face ziuă şi vor veni lumini

ca sufletele noastre, prin tragere la sorţi,

să poţi încă o dată să-ncerci să le închini

şi să le rupi din bezna care-şi arată colţii

prin umbrele pribege şi tot mai ostenite

ademenite veşnic de adâncimea bolţii,

când iarba le străpunge hoţeşte cu cuţite,

 *

şi te zăresc pe zare cum zările despici

să se aleagă răul încrâncenat de bine,

dar despre pace, nouă, ai cam uitat să zici

şi franjurii luminii încep să ne dezbine,

iar cei fricoşi se lasă în somn întemniţaţi

şi parcă te visează, şi parcă te ignoră,

iar paşii tăi prin zile trec încă număraţi

de vremuirea vremii atâta de sonoră:

 *

deşteaptă-te, fiinţă, şi caută-ţi un rost,

şi află-ţi libertatea în trudnica-ţi tânjire,

fă ziua să mai aibă în largul ei un rost

şi sufletul pe cale lumină să înşire