deasupra lumii, pasărea de fum
Desen de Nicolae Crasi
*
mi-a fost ursit un munte să mă nasc
şi să mă frângă soarele în două:
să pot păzi şi stelele ce pasc
prin preajma lunii picurii de rouă,
să mă hrănesc cu soare uneori
şi să îndur o foame de lumină:
mi-a fost ursit să stau sub căpriori
cu nourii ce altcuiva se-nchină
*
şi să arunc în bezna lor primară
cu pietrele uitate prin astral
de călătorii care se-nfăşoară
în mantiile altui ideal
şi să nu-mpart cu ei aceeaşi pâine
şi să nu calc pe urmele subţiri,
să nu mă prăbuşesc doar într-un mâine
în care zac trecutele iubiri:
*
mi-a fost ursit cuvântul drept povară
şi drept alean vindecător pe drum,
de-aceea simt cum nourii omoară,
deasupra lumii, pasărea de fum
