când vine somnul ostenit

Desen de Nicolae Crasi

*

am pus un înger să-ţi vestească

venirea toamnei şi-a fost frig

în lumea noastră cea lumească,

în care-am început să strig

un început de veştejire,

de creangă fără de contur:

ca să te scap de vremuire,

un pumn de stele o să fur,

 *

dar ştiu că nu vei fi acasă

şi-ntr-un târziu o să le-nşir

în coala albă de pe masă

ca să continuu să respir,

să-mi tot aprind lumini rotunde

din care umeri să îţi fac

în noaptea care te ascunde

şi-n care numai eu te tac:

 *

să vină toamna, nu contează,

căci ploile fără sfârşit

sunt îngerul ce te veghează

când vine somnul ostenit