Badea Cârţan, la Iaşi
*
Îşi face, din nou, apariţia, la Iaşi, badea Cârţan, moş Cârţan, vestitul cioban român Cârţan, profetul neamului său.
*
În duhul său sincer şi convingător, se ascundea ceva supraomenesc, ceva din darul lui Isus. Cu costumul său ciobănesc şi încălţat cu opinci, cu traista de gât, plină cu cărţi, cu vorba şi năzuinţele sale de a-şi afirma fala trecutului său strămoşesc, ciobanul acesta n-avea un pic de odihnă: veşnic pe drum, astăzi la Iaşi, mâine la Focşani, căutând să cerceteze şi să afle ceea ce milioane, de felul lui, nu vor fi în stare să cunoască: Istoria trecutului pe degete. Vorbea veşnic în parabole. Era un psiholog al firii omeneşti, pătrunzând cu uşurinţă în sufletul cuiva, dintr-o aruncătură de ochi. De câte ori ne-am întâlnit cu dânsul la Iaşi, unii din noi, crezând, că are nevoie de vreun ajutor bănesc, îi întindeau bani. Nu primea, însă, mila nimănuia:
*
– No, să trăiţi, domnule, mie nu-mi trebuie bani, dacă aveţi cărţi, daţi-mi, primesc cu bucurie!
*
Cârţan a vizitat Roma, ca să vadă cu ochii lui columna strămoşului Traian, căci doar aşa spunea dânsul „că el e de-ai lui Traian”, pentru care motiv a şi mers până la Italica din Spania, să vadă comuna unde s-a născut Traian. A fost primit bine la Roma, unde a vizitat parlamentul italian. Întrebat, odată, de nobilii Italiei, dacă toţi românii sunt aşa de deştepţi ca el, Cârţan a răspuns:
*
– Ehei, domnilor, eu sunt cel mai prost dintre români” (C. Stăteanu, Figuri din „Junimea”, Editura „Bucovina” Bucureşti, p. 78).