Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 78

eternitatea este o femeie!

*

tămăduind lumina depărtării

precum tăcerea-n despletiri finale

tu nu te-ai mai născut din spuma mării,

ci din ninsori nervoase, ireale

şi te-am văzut, fiindcă a nins aseară,

cum căutai în albul sfânt un trup,

deşi mesteceni, pregătiţi să moară,

au fost deschis pe trunchiuri ochi de lup

*

pândindu-ţi paşii calmi de zeitate

încrezătoare-n propriul ei destin,

cuvintele zvâcneau prin coli uitate

şi evadau într-un pahar cu vin

ademenind cu paşii tăi bărbaţii

de-a lungul şi de-a latul unor vieţi

şi-n sacra înălţime-a altor spaţii

menită să-i transforme în poeţi

*

ca să dezlege marele mister

şi să-l închege clar într-o idee

săpată peste slovele din cer:

eternitatea este o femeie!

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 9

mai şiroieşte sângele din coastă

*

trec şiruri ostenite de drumeţi

din veac în veac spre veacuri împietrite

şi se aud dinspre acele vieţi

aceleaşi lanţuri tot mai ruginite,

căci nimeni nu ridică pumnul strâns

ca să alunge pasărea de pradă,

ci potopiţi de ură şi de plâns

drumeţii se încaieră-n zăpadă

*

gladiatori ai clipei ce se duce

căzând de spuza clipelor răpuşi,

din veac în veac răsare câte-o cruce,

dar din păcate nici chiar vântul nu-şi

mai aminteşte cine-a fost să fie

drumeţul ce purtase, înainte,

acelaşi lanţ şi cosmica urgie

în trecere spre fiu, dinspre părinte,

*

căci e în neam atâta dezbinare

şi un amurg ce de vecii adastă

şi-asupra noastră un apus de soare

mai şiroieşte sângele din coastă

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 8

a doua oară-n palma lui Hristos

*

un timp cu măşti a troienit pe-aici

şi nimeni nu mai ştie cine este

când trece ura scăpărând din bici

spre bezna de dincolo de fereste,

iar în noian de neguri se ascund

nescrise cărţi şi pururi împietrite,

vai, mamă, cât de sigur mă scufund

în timpul care zornăie cuţite

*

încât mă tem, privind înspre copaci,

că nu cioplesc lăuntric primăvara,

când cerul cenuşiu îmi strigă: taci

şi-ascultă cum se prăbuşeşte ţara

sub viscolul cumplit de disperări,

sub ghilotina timpului buimac!;

vai, mamă, câte-nsingurări

se mai preling pe-alături şi le tac,

*

iar pe afară disperarea suie

înspre înaltul vremii neguros,

dar cui să-i pese că tot batem cuie

a doua oară-n palma lui Hristos?

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 7

să batem sufletul pe cruce?

*

poetul, ostenit de stele

pornind în rătăcirea lui,

a încălţat urmele mele

şi s-a tot dus, s-a dus hai-hui,

iar eu, cu ierburile lipsă,

nu am ştiut ce să mai fac

şi-atunci, în cosmică eclipsă,

m-am pus captiv într-un copac

*

în vreme ce în depărtare

ecouri îngânau cu-ncetul

„eu sunt poet, eu sunt poetul!”,

iar lipsa-i de atunci mă doare

şi în opaiţ pun lumină

cu care neguri să despic,

dar nu-i în preajmă rădăcină

pentru cuvinte şi-n nimic

*

numai nimicul, deşi nu e,

copacul meu îl va seduce:

nu are nimeni nişte cuie

să batem sufletul pe cruce?

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 2

din darul tinereţii în care au crezut

*

n-am să mai cred în păsări căci zborurile mint

chiar de mai simt aripa cum sufletul îmi împle

şi nici în iarna care mai spulberă argint

prin munţii depărtării şi-aproape, pe la tâmple,

încât se-nchid în case femeile frumoase

ca într-o aşteptare în van a nimănui

şi caută spre vremuri apuse curioase,

sperând în ajutorul icoanelor din cui,

*

pe trupurile arse de zile în derivă

vestigiile vremii au încreţit nămeţi,

chiar şi destinul pare să fie împotrivă,

pe urmele lor sfinte nu mai apar poeţi

şi nimeni nu le cântă virtuţile apuse

şi frumuseţea care încet s-a ofilit,

de sufletul femeii de te înduri, Iisuse,

aruncă-le paharul, căci vinu-i oţetit,

*

iar dacă o să vină o nouă primăvară

peste pământul proaspăt şi iarăşi renăscut,

doar prin femei, Iisuse, cu mila ta presoară

din darul tinereţii în care au crezut

Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 1

Pagina 78 din 154« Prima «...10 20 30...76 777879 80...90 100 110...»Ultima »