eternitatea este o femeie!

*

tămăduind lumina depărtării

precum tăcerea-n despletiri finale

tu nu te-ai mai născut din spuma mării,

ci din ninsori nervoase, ireale

şi te-am văzut, fiindcă a nins aseară,

cum căutai în albul sfânt un trup,

deşi mesteceni, pregătiţi să moară,

au fost deschis pe trunchiuri ochi de lup

*

pândindu-ţi paşii calmi de zeitate

încrezătoare-n propriul ei destin,

cuvintele zvâcneau prin coli uitate

şi evadau într-un pahar cu vin

ademenind cu paşii tăi bărbaţii

de-a lungul şi de-a latul unor vieţi

şi-n sacra înălţime-a altor spaţii

menită să-i transforme în poeţi

*

ca să dezlege marele mister

şi să-l închege clar într-o idee

săpată peste slovele din cer:

eternitatea este o femeie!