Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 80

şi sufletul pe cale lumină să înşire

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

o veste minunată se-nfăşură pe porţi:

curând se face ziuă şi vor veni lumini

ca sufletele noastre, prin tragere la sorţi,

să poţi încă o dată să-ncerci să le închini

şi să le rupi din bezna care-şi arată colţii

prin umbrele pribege şi tot mai ostenite

ademenite veşnic de adâncimea bolţii,

când iarba le străpunge hoţeşte cu cuţite,

 *

şi te zăresc pe zare cum zările despici

să se aleagă răul încrâncenat de bine,

dar despre pace, nouă, ai cam uitat să zici

şi franjurii luminii încep să ne dezbine,

iar cei fricoşi se lasă în somn întemniţaţi

şi parcă te visează, şi parcă te ignoră,

iar paşii tăi prin zile trec încă număraţi

de vremuirea vremii atâta de sonoră:

 *

deşteaptă-te, fiinţă, şi caută-ţi un rost,

şi află-ţi libertatea în trudnica-ţi tânjire,

fă ziua să mai aibă în largul ei un rost

şi sufletul pe cale lumină să înşire


iar stropii ei sunt reci şi mi-s străini

BOA 3

*

când plouă şi e noapte, şi e taină,

şi tot aud cum stropii în balans

mi se aşează osteniţi pe haină,

aş vrea doar ploaia s-o invit la dans

ca să-mi şoptească calmele-i nimicuri

de pururi răsfăţată şi iubită

şi să-mi desfacă sufletul în picuri

ca să se simtă ploaia fericită,

 *

căci fericirea mea nu mai contează,

s-a transformat de mult în stropi de apă

ai ploii somnoroase ce dansează

şi îmi zvâcneşte tot mai des sub pleoapă

liniştitor, odihnitor şi-n fine

cu risipiri de calm şi de speranţă,

încât, când plouă, uneori îmi vine

să îmi procur o cosmică vacanţă,

 *

să urc pe frânghii suple şi fluide

în ultimele mele rădăcini,

dar deodată ploaia se închide,

iar stropii ei sunt reci şi mi-s străini


dincolo de cântec nu există nimic

Radu 8

*

dincolo de cântec nu există nimic,

umbra se rupe şi se spulberă-n cale,

apele urcă şi se-nchină în spic

altor uitări printr-o cosmică jale:

unde eşti, mamă, să mă naşti încă-odată?,

strigă drumeţii şi păşesc rătăciţi,

şi rămâne în urmă ca o rană ciudată

cântecul ierbii şi ne strigă: trăiţi,

 *

bucuraţi-vă voi, cei ce văd şi aud,

cântecul vostru veşnicie respiră,

iată-l, e pasăre care zboară spre sud,

într-un şir de cântări după lege se-nşiră!,

însă nimeni cu iarba nu mai stă la poveşti,

nu-i mai caută-n cer ostenita povaţă,

iar tu, suflet al meu, doar o iarbă îmi eşti

dintr-un capăt în altul şi din viaţă învaţă

*

să existe prin cântec şi prin el să rămână

ca o naştere nouă, când prin cântec îmi zic,

respirându-i doar zborul, care iar mă amână:

dincolo de cântec nu există nimic


iar fiul poartă chipul şi îmi cântă

Toy Machines 1a

*

m-a rătăcit cu chipul său în lume,

în nu ştiu care noapte, Dumnezeu,

iar cântecul încearcă să-mi îndrume

păşirile spre nu ştiu care eu,

de-aceea fiul meu o lumânare

a răstignit în zarea altor zări,

iar cântecele lui din depărtare

măsoară existenţa cu cântări

*

şi nu mă uit la chip, că nu-i al meu,

dar pe sub pleoapa lui, câteodată,

şi sufletu-i prelins de Dumnezeu

în lacrimă rotundă şi curată

pe care fiul meu ca pe-o povară

o pune-n cârca vremii de prisos

fixând-o-n armonii pe o chitară

căci s-a născut pentru-a trăi frumos,

*

şi-s fericit şi-s luminat de noapte

când cântecul spre sine se avântă

într-o risipă cosmică de şoapte,

iar fiul poartă chipul şi îmi cântă


începe iar o nouă săptămână

Radu 9

*

începe iar o nouă săptămână,

da-i mult prea cald şi molcomit prin târg,

iar timpul somnoros iar ne amână

şi nici o stea nu o să dea în pârg

ca să o pot spre asfinţit culege

şi să ţi-o dau la noapte s-o mănânci

sperând că numai tu vei înţelege

de ce-mi mutasem sufletul în stânci,

 *

de ce îl ţin acolo prizonier

când trupul hăruit nu-l mai încape,

când ostenesc cu totul să mai sper

şi-mi dau năvală suflete sub pleoape

de parcă-ar vrea prin plânsul meu să fugă

cu disperare înspre nicăieri,

iar sufletul, în stânci, începe-o rugă

cioplită-n slove cenuşii de ieri:

 *

hai, râzi, femeie, despleteşte vrajă

de calmă zeitate, de stăpână,

căci timpul ne veghează şi, ca strajă,

începe iar o nouă săptămână


Pagina 80 din 139« Prima...102030...7879808182...90100110...Ultima »