Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 80

nuntirii ce se-anunţă-n Univers!

*

copaci încremeniţi îmi dau de veste

că după numai câteva ninsori

iar va urma o cosmică poveste,

în crengi deja se modelează flori

pentru logodna sfintei lor crăiese

ce-şi leapădă veşmântul de zăpezi

ca să păşească-ncet printre mirese

cu poalele răsfrânte pe livezi,

*

iar mirele, ce uneori se-arată

spre gloria acestei sărbători,

va risipi prin suflete curată

lumina care spulberă ninsori

şi va întinde înspre zări covoare

ca să păşim solemn ca nişte prinţi

ademeniţi de sacra sărbătoare

ce mai vibrează încă prin părinţi:

*

hai, primăvară, urcă-n orologii

pe cobza mea să se-nfiripe vers

ursit, cu pământeştile elogii,

nuntirii ce se-anunţă-n Univers!

Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 23

în ziua ce cu suflete se-nfruptă

*

când s-a făcut stăpân peste o zi

şi-a dat cu barda-n cer, să se desprindă,

crengi de argint se prăbuşiră şi

înaltul a rămas, fără o grindă,

acoperişul şubred şi banal

zburătăcit de păsări speriate,

iar ziua lui se prefăcu în mal,

în prăbuşire din eternitate,

*

dar lui păru doar ziua să-i ajungă,

o-nfăşură pe trup ca pe-o hlamidă

lăsând în urmă colbuita dungă

a regăsirii ca efemeridă

şi a gustat din vin cu disperare,

deşi era lăuntric împăcat

căci devenise iar o sărbătoare

din zorii zilei, până-n scăpătat,

*

şi-asemeni lui noi locuim cuminţi

câte o zi din calendare ruptă

şi evităm întoarcerea-n părinţi

în ziua ce cu suflete se-nfruptă

Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 18

un cântec risipit prin lume

*

ne-om regăsi, tu sânziană,

iar eu lumină fără trup

în ziua ce va fi icoană

din care stelele se rup

ca o întoarcere discretă

în nevăzuţii mei părinţi

ce-n zarea zării îmi regretă

toţi paşii siguri şi cuminţi

*

cu care am luat măsură

parcursului acestei vieţi

în care sufletu-i arsură

şi alt reper în dimineţi:

îţi voi vorbi despre lumină

punându-mi verbele pe masă

să simt că altceva te-nchină

ca să te-arăţi şi mai frumoasă

*

când, regăsindu-te, cu teamă

voi vrea să te întreb anume

de-o să mă naşti de-a pururi, mamă,

un cântec risipit prin lume

Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 17

desprinderea de urme pe sub paşi

*

cu trup de viscol te-ai născut, femeie,

şi-ascult în noaptea asta ireală

cum mâna ta se-nalţă şi descheie

prin ceruri primăverile de gală

ca să păşeşti apoi peste ninsoare

cu tălpile de iarbă şi-nfrunzire

să ţi se-nalţe iederi pe picioare

ca vegetalul să mi te respire:

*

credeam în timp, dar timpul nu există,

l-ai risipit dansând printre planete,

eu l-am văzut prelins pe faţa tristă

când tu te-ai întrupat în alte fete

doar ca să-apuci de suflete drumeţii

şi să îi legi la stâlpul infamiei

şi m-a durut în roua dimineţii

prelingerea-n tristeţe-a poeziei

*

pe care tu, femeie şi mesteacăn,

într-o tânjire cosmică o laşi

drept dâră de lumină ca să treacă-n

desprinderea de urme pe sub paşi

Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 16

prin cântec va aduce învieri

*

pe cobză iar s-au aşternut zăpezi

şi s-au pierdut şi urmele pierdute

şi nu mai ai în cine să mai crezi

ca să te doară cele ce-s durute

din răsărit şi până în amurg,

cu mult mai sus de stelele pribege

şi de lumini plăpânde ce se scurg

o nouă primăvară să închege:

*

ca un copac uscat sub viscolire

vibrează cobza veche şi-o aud

cum a-nceput doar ierburi să înşire

pe sub omătul aspru şi zălud,

cândva logodna cosmică s-o face

şi o să bem din cupele înalte

lumina zămislită să ne-mpace

definitiv cu treceri şi cu alte

*

deşertăciuni ce vor clipi sub soare

ca roua minunatei primăveri,

aşteaptă, deci, cobzarul, dinspre zare

prin cântec va aduce învieri

Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 16

Pagina 80 din 154« Prima «...10 20 30...78 798081 82...90 100 110...»Ultima »