Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 80

ca o întoarcere acasă

Radu Bercea n33

*

cândva o sabie de foc

a despicat în două sfera

şi ne cuprinse atmosfera

învăluind cu nenoroc

frânturi de desluşiri primare

pe care le fixa cuvântul

în vremuirile amare

pe care le-nghiţea pământul,

 *

deşi tânjeau după-ntregire

în sfera care ne refuză

identitatea ei confuză,

dar doldora de nemurire,

deşi le-au copleşit cuvinte,

le-au torturat şi le-au supus

ca să uităm că înainte

am fost întregul presupus

 *

sălaş al altor vieţi, mai sfinte,

deşi doar rana ne apasă

ca o întoarcere acasă

a celor ce-şi aduc aminte


balada anului 2016

Radu Bercea n4

*

tot mai des cârpacii clipei

triumfau prin calendare

până am închis fereastra

şi-am decis să nu-i mai ştiu,

iar din rafturi, dinlăuntru,

se desprinse o cântare

precum soarele de vară

peste un imens pustiu

*

şi-auzeam scrâşnind nisipul

la întoarcerea în piatră

încleştându-se pe suflet

ca să-l ţină în vecii,

iar departe cerul nopţii

un cărbune ţine-n vatră

ca să mai arate calea

doar acelor care-s vii,

 *

dar s-o stinge şi acela,

nu-l auzi cum se despică

şi cum lunecă cenuşă

până-n iarna de pripas

care freamătă pe-afară

şi deodată mă ridică

şi-mi şopteşte doar cu fulgii,

la fereastră, bun rămas?


sărbătoarea anului nou

Radu Bercea n28

*

nimic nu-i sacru-n sărbătoarea asta

căci ea măsoară doar îndepărtarea

şi stabileşte în final pedeapsa

şi ispăşirea cosmică: uitarea,

iar sufletu-i un ţipăt disperat

pe care-l scoţi tot frământând pământul

la horele din alt îndepărtat

prin care irositu-s-a cuvântul

*

înspre ecou şi şoaptă şi tăcere

şi, la răscrucea vremii, spre nimic:

ecoul n-are parte de-nviere,

nu-i o sămânţă regăsită-n spic,

ci risipire în furtuni stelare

în care numai colburile zac

când se aude iar o numărare

ce-mi înspăimântă sufletul: tic-tac,

*

tic-tac, la miezul nopţii; întuneric

scrâşnind din osii cosmice: tic-tac,

să nu mă aflu în întregul sferic

decât clipita-n care mă prefac


ca să ignori că te-ai născut tristețe

Radu Bercea n33

*

hai, lume, lume, mi-am întins taraba

și vreau să-ți vând vreo câteva tristeți

să pot trăi până-n final degeaba

de parcă-aș fi ursit cu șapte vieți:

am din belșug tristeți provinciale

dibaci înfășurate în ninsori,

dar și tristeți savante, ancestrale

să-ți dea puteri pentru treziri în zori,

*

hai, lume, lume, vino și alege

vreo câteva angoase la pachet,

chiar de-mi rănești prin suflet, hai, culege

neliniștile mele în buchet

și pune-le sub perină, la noapte,

ca să visezi frumos și ireal,

închipuirea ține loc de fapte,

iar somnul te slujește ideal

*

de-a lungul drum al inutilei vieți

cercând și izbutind să te învețe

că ai nevoie să-ți procuri tristeți

ca să ignori că te-ai născut tristețe

 


și când pășim într-un alai cu măști

Boroaia 12

*

ies iarăși cerbii la păscut clipite

și ierbile cresc lumânări pe cer,

căiuții le-or aprinde din copite

când ursele se vor ascunde-n ger

și-atunci vom pune straie fermecate

pentru horire cosmică pe drum,

dar în zadar, căci tu, singurătate,

ridici pe sate caiere de fum

 *

ca să-ți înfășuri robii cu năframe

în îngrădirea veșnicei orbiri

în care nasc și plâng aceleași mame

vremelnicia marilor iubiri

și nu contează urșii, caii, cerbii

din vălmășagul sacrului alai,

strămoșii vin la rădăcina ierbii

ca să ne-asculte pașii rătăcirii, vai,

*

cu cât cinism ne prăbușim departe

de sacrele serbări nepământești

și cât noian de neguri ne desparte

și când pășim într-un alai cu măști


Pagina 80 din 152« Prima...102030...7879808182...90100110...Ultima »