prin cântec va aduce învieri
*
pe cobză iar s-au aşternut zăpezi
şi s-au pierdut şi urmele pierdute
şi nu mai ai în cine să mai crezi
ca să te doară cele ce-s durute
din răsărit şi până în amurg,
cu mult mai sus de stelele pribege
şi de lumini plăpânde ce se scurg
o nouă primăvară să închege:
*
ca un copac uscat sub viscolire
vibrează cobza veche şi-o aud
cum a-nceput doar ierburi să înşire
pe sub omătul aspru şi zălud,
cândva logodna cosmică s-o face
şi o să bem din cupele înalte
lumina zămislită să ne-mpace
definitiv cu treceri şi cu alte
*
deşertăciuni ce vor clipi sub soare
ca roua minunatei primăveri,
aşteaptă, deci, cobzarul, dinspre zare
prin cântec va aduce învieri