prin cântec va aduce învieri

*

pe cobză iar s-au aşternut zăpezi

şi s-au pierdut şi urmele pierdute

şi nu mai ai în cine să mai crezi

ca să te doară cele ce-s durute

din răsărit şi până în amurg,

cu mult mai sus de stelele pribege

şi de lumini plăpânde ce se scurg

o nouă primăvară să închege:

*

ca un copac uscat sub viscolire

vibrează cobza veche şi-o aud

cum a-nceput doar ierburi să înşire

pe sub omătul aspru şi zălud,

cândva logodna cosmică s-o face

şi o să bem din cupele înalte

lumina zămislită să ne-mpace

definitiv cu treceri şi cu alte

 *

deşertăciuni ce vor clipi sub soare

ca roua minunatei primăveri,

aşteaptă, deci, cobzarul, dinspre zare

prin cântec va aduce învieri