prietenii se duc şi nu mai vin
în memoria Paraschivei-Victoriţa BATARIUC
*
*
prietenii se duc şi nu mai vin,
deşi-i întinsă masa într-un munte
ca să le-aştern cununile pe frunte
când voi simţi nevoia să mă-nchin
ca să mă aflu şi să bag de seamă
ce căi mă mai aşteaptă îndelung
fără să ştiu unde va fi s-ajung
ca să mă naşti a doua oară, mamă,
*
în firul ierbii, năpădit de cetini
şi de lumina proaspătă prelinsă
unde aştept din veci cu masa-ntinsă
o ultimă-ntâlnire cu prieteni,
dar ei se duc, vezi, mamă, cum se duc
de parcă-ar vrea din sufletu-mi să fugă
pe când le vindec urmele cu-o rugă
pe care s-o rostesc nu mai apuc
*
căci muntele, când mi l-ai dat destin,
m-a copleşit cu soarele lui, mamă,
şi uite-aşa n-am mai băgat de seamă:
prietenii se duc şi nu mai vin
