ca să urcăm spre vămi şi spre pustiu

desen de Nicolae Crasi

*

despre cocori voi povesti ce ştiu

şi-i voi schiţa apoi cu nişte stele

pe cerul plin de vămi şi de pustiu

de-a curmezişul visurilor mele:

sunt tare multe, multe depărtări

şi-un singur cuib de osândit la viaţă

pe care au plătit cu patru zări,

iar sufletul din jertfa lor învaţă

 *

să-şi caute străbunii sus, pe cer,

să folosească frânghii de lumină

pentru întoarceri într-un loc stingher

al ierbilor de-acasă ce se-nchină

spre rădăcini, spre vatra din înalt

ce ne veghează somnul şi trezirea

ca să aflăm mereu în celălalt

ce ne urseşte pentru mâine firea,

 *

iar dacă mâine, totuşi, pentru unii

va fi nepământeşte de târziu,

ne-au pregătit străbunii nişte funii

ca să urcăm spre vămi şi spre pustiu