prietenii se duc şi nu mai vin

în memoria Paraschivei-Victoriţa BATARIUC

*

*

prietenii se duc şi nu mai vin,

deşi-i întinsă masa într-un munte

ca să le-aştern cununile pe frunte

când voi simţi nevoia să mă-nchin

ca să mă aflu şi să bag de seamă

ce căi mă mai aşteaptă îndelung

fără să ştiu unde va fi s-ajung

ca să mă naşti a doua oară, mamă,

*

în firul ierbii, năpădit de cetini

şi de lumina proaspătă prelinsă

unde aştept din veci cu masa-ntinsă

o ultimă-ntâlnire cu prieteni,

dar ei se duc, vezi, mamă, cum se duc

de parcă-ar vrea din sufletu-mi să fugă

pe când le vindec urmele cu-o rugă

pe care s-o rostesc nu mai apuc

 *

căci muntele, când mi l-ai dat destin,

m-a copleşit cu soarele lui, mamă,

şi uite-aşa n-am mai băgat de seamă:

prietenii se duc şi nu mai vin