și-atunci am priceput să sunt lumină

Desen de Nicolae Crasi

*

întâi și-ntâi mi-au spus doar cum mă cheamă

și cine-o fi să fiu pe-acest pământ

și nu văzusem caii de aramă

cum galopau cu coamele în vânt,

apoi cu viața m-am luat la trântă

cum e îndătinat și cum e drept

și am simțit doar o durere frântă

când o copită m-a izbit în piept,

*

mi-am ostoit durerea cu nectarul

din cupele plăcerilor firești

și parcă m-a cuprins cumva amarul

când întrebam prin mine: cine ești?,

fără să văd cum caii se înșiră

în cavalcada zărilor fecunde

ca visurile ce se risipiră

și nimeni nu-și mai amintește unde

*

și-am vrut să-ncalec, să m-arunc în șea

când și-or alege caii mei hodină,

dar m-a izbit definitiv o stea

și-atunci am priceput că sunt lumină