Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 90

cântecele despovărării: senzaţionalul grafician PIM

andi drăguşanul, văzut de Mihai Pânzaru-PIM

andi drăguşanul, văzut de Mihai Pânzaru-PIM

*

Adoptat de toţi fiind, Mihai Pânzaru-PIM face parte din familia drăguşanilor şi, pentru că am simţit că îşi doreşte mult oficializarea acestui statut, am acceptat să ilustreze poemele lui Andi din „cântecele despovărării„, din postura de triumvir al neamului meu, iar PIM ne-a năucit, pur şi simplu, cu interpretări grafice inspirate, inclusiv cu portrete, care dau măsura talentului care l-a făcut celebru, de-a lungul vremii.

*

Prin urmare, şi eu, şi PIM, fiecare cu împovărările lui, ne vom despovăra, în 7 ianuarie 2015, încredinţându-i făclia lui Andi. Cu încredere, dar şi sufletele reîmprospătate, pe fundalul unei insolite expoziţii PIM, al muzicii lui Andi şi al balansului între evlavie şi revoltă existenţială, pe care-l reprezintă poezia mea.

*

Awake / Treaz

Awake / Treaz

*

Blind / Orb

Blind / Orb

*

Redemption / Mântuire

Redemption / Mântuire

*

Worn Out / Purtat prea mult

Worn Out / Purtat prea mult

*

Last Confession / Ultima confesiune

Last Confession / Ultima confesiune

*

ion drăguşanul, văzut de Mihai Pânzaru-PIM

ion drăguşanul, văzut de Mihai Pânzaru-PIM


Cântecul istovirii lumilor: lui Sandrinio Neagu

*

Simboluri sacre zac rostogolite,

ascunse-n iarba vremilor primare,

nici cerul cast, cu stele amorţite,

din iarba care vindecă şi doare

risipa sfântă nu o mai adună,

iar pustiirea lunecă în noi

năpastele trăite împreună,

istovitoare-s lumile în doi;

orgoliile vieţii ne-mpresoară,

*

Nu mai avem vreo rună în destin,

eternul efemer se desfăşoară

asemenea unor ploi şi mă închin

grav vindecat de tot ce-i vanitate

urmând doar ploii să-i durez durate.


Cântecul întoarcerii în părinţi: lui Pamfil Horodnic

*

Pământul şi cu cerul mi-au fost cândva părinţi,

apoi s-au tras în umbra ceasloavelor uitate,

m-au părăsit sub talpa cohortelor de sfinţi

firav schiţând minciuna târziului din toate,

iar eu, încă iubindu-i, mi-am căutat părinţii

lăsându-mi trupul pradă şi jertfă la răscruci,

*

Hulpav au rupt din mine fiarele cu dinţii,

oraşul din răscruce asmute doar năluci

risipă ca să-mi facă din cer şi din pământ,

odihna să mi-o frângă în cioburi cât mai mici,

dar vechile ceasloave înfăşură cuvânt

numai pe răni ce-şi sapă durerile aici

icnind adânc în suflet, de parcă-ar spune: Iată

cum ţi-i pământul mamă şi cerul cum ţi-i tată!


Cântecul pribegilor pe drum: lui Nicolae Groza

*

Natură vie cu pribegi pe drum,

istovitoare-i calea care-i poartă

călăuziţi de pasărea de fum

omagiată de mulţimi drept soartă,

las arcul jos, nu mai arunc săgeţi,

am ostenit vânând cu-nfrigurare

eternitatea bieţilor poeţi

*

Gândind mereu fireasca evadare,

revolta mea de muritor pribeag

o s-o depun pe cer cu demnitate:

zâmbind, atunci, şi Dumnezeu cu drag

abia privind o să îmi dea dreptate!


Cântecul fragilităţii pripei: lui Mircea Sfichi

*

Mâini ostenite şiroiesc cuvinte,

iar paginile-n scapăr prin ninsori

rostogolesc doar steaua ce mă minte

cântând dezlănţuit sub căpriori,

e timpul ei, aleanul ei împarte

arsurile cu alb în depărtări

*

Scurgându-mi mâna dreaptă într-o carte,

frângându-mi mâna stângă pe viori,

iar sufletul şi-a pus cămaşa clipei

ca să-şi găsească trup încăpător:

hai să măsori fragilitatea pripei

incendiind prin mine-ntâmplător!


Pagina 90 din 127« Prima...102030...8889909192...100110120...Ultima »