răbojul vremii ostenit

*

amurgu-i fructul cel mai dulce

în care zemuiesc lumini

când pleacă frunza să se culce

sub veghea sacrei rădăcini,

iar rădăcina mea mă doare

fiindcă adâncul nu i-l ştiu

şi-mi rog apusul meu de soare

să mă ajute să tot fiu

*

întoarcerea neprihănită

la focul sfinţilor străbuni,

deja e zarea rumenită,

deja ei calcă pe cărbuni

şi dansul spumegă sălbatic

în jertfa timpului răpus

şi lungi fărâme de jăratic

de-a lungul zării s-au depus

*

să-mi dea de ştire că e toamnă

şi că mai am de împlinit

cuvântul care îmi înseamnă

răbojul vremii ostenit