Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 70

când nu fugea natura în târziu

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

nu-ţi fie teamă, în acest pustiu

nu va păşi vreun cântec vreodată,

natura a fugit în alt târziu

ca să îşi tragă sufletul pe roată

şi curge sânge, eu îl văd când plouă

şi mi se face sufletul pocal

doar aşteptând să vină veste nouă

despre ivirea altui ideal

 *

şi-mi beau amarul cum aş bea otravă

şi lăcrimez aiurea, uneori,

pe caldarâmu-ţi, jalnică Suceavă

pe veci depopulată de viori,

şi mi se face milă că rămâi

ca să te surpi în grea singurătate,

ţi-aş face dintr-un cântec căpătâi,

dar e târziu şi simt că nu se poate

*

să te-amăgesc, Suceavă, cu speranţe

şi sânge nu mai am ca să îţi scriu

că te-am iubit în alte circumstanţe,

când nu fugea natura în târziu


în zarea zării vindecă destine

TOY MACHINES by Cezar CAZAN

*

ce-i fericirea?, a scrâşnit în sine

de parcă-ar spulbera nişte frunzişuri

bătrânul filosof desprins din mine

în altă căutare de fetişuri,

fără-a vedea cum lunecă prin jur

doar frumuseţi mereu vindecătoare,

iar chipul i-a rămas fără contur

ca un cuprins timid de înserare,

 *

eu ştiu!, îmi vine-n mine să tot spun

când desluşesc în viaţa-i netrăită

că filosoful e un alt nebun,

o altă existenţă risipită,

şi dintr-odată sufletul mi-i plin

doar de urmaşii mei şi-s fericit

de cântecele date ca destin

şi-nfipte-n mine rană de cuţit:

*

eu ştiu ce-i fericirea, o trăiesc

şi o s-o duc spre clipa care vine!,

iar fiul meu cu cântecul firesc

în zarea zării vindecă destine[1]

*


[1] Aseară, trupa „Toy Machines” a cântat la „Electric Castle”. Am trăit, trăiesc, sunt fericit.


şi o frică migratoare?

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

desfăceam din călimară

lungi şuviţe de azur

că-ncepuse să mă doară

un ceva fără contur

până-am închegat un chip

din nevolnică cerneală

şi-am văzut un alt nisip

spulberat cu rânduială

 *

în prelingere de frici

ce prin trupuri se răsfaţă

şi-ncercai să mă ridici,

să-mi explici ce-nseamnă viaţă,

dar n-am vrut, catapiteasmă

cerul zilei mă cuprinse

şi-am simţit prin ierbi mireasmă,

şi-am văzut visări învinse:

 *

înspre ce să mă ridic,

am strigat cu disperare,

când şi ceru-i un nimic

şi o frică migratoare?


și?

Radu 9

*

ni-i neamul iar crucificat pe zile,

dar nu avem încă nimic de zis

căci vremurile tulburi și ostile

și îngerii din ceruri i-au ucis,

iar bolta ca o lacrimă curbată

de multă suferință și nevoi

prin crucea lui Iisus ni se arată

în altă prăbușire peste noi,

 *

dar neamul pare a uita de sine

și nu mai are tălpi, nici rădăcini,

și-s umbrele uscate și străine

când ni se-mpart cununile de spini

și-s tare mulți cei ce ne trag pe roți,

iar sângele pe ceruri se prelinge

și ning scrâșnind străbunii peste toți,

dar n-auzim nici jalea ce ne ninge

*

căci peste noi s-a năpustit tăcere

și-am încetat cu neamul a mai fi;

din calendare filele stinghere

au prins să se dărâme iarăși: și?


iarba naşterilor mele

Radu 10

*

dacă n-aş simţi pământul

pe sub tălpi şi nu m-ar duce,

m-aş lăsa urcat pe cruce

să mă biciuiască vântul,

şi în palme mi-ar fi cuie

stele cu somnul lin

ce lucrează la destin,

deşi somnul stelei nu e

 *

altceva decât o lege

de urmat şi de trăit

până înspre asfinţit,

unde soarele alege

ce-i al lui şi ce-i al lunii,

să rămână pe pământ

spuza sufletului sfânt

spulberând încet tăciunii

 *

şi-s tăciunii alte stele

în alt cer ce nu mă-ncape

când nu-mi freamătă sub pleoape

iarba naşterilor mele


Pagina 70 din 127« Prima...102030...6869707172...8090100...Ultima »