în noaptea-aceea, când vândusem flori!

*

în noaptea-aceea eu vândusem flori,

iar roua lor tot curmeziş prelinsă

ademenea prin suflet uneori

spre bolta de deasupra necuprinsă

şi n-am văzut nici lacrimi, nici robie,

nici mărăcini, nici crunta apăsare,

nici sângele pornit în pribegie

pe drumul crucii înspre depărtare,

 *

ci doar neguţători de suferinţi

stigmatizând durerile-n ascuns

şi fără voie am scrâşnit din dinţi

când o lumină cosmic m-a străpuns

să-mi bandajeze rănile târzii

mereu cu primăveri neprihănite

şi să-mi vorbească despre veşnicii

în crengile din cale înflorite:

 *

o, cât de orb am fost, de n-am văzut

măcar înspre luminile din zori,

că eu am fost acel ce te-a vândut

în noaptea-aceea, când vândusem flori!