S-aruncăm în ei cu-un cântec!
*
În fiecare an electoral, am un scrâşnet, pe care l-am încredinţat şi fiului meu, Andi, pe când martirul George Ungureanu împlinea 100 de ani, celebraţi cu “Păţania lui Somnorilă” (click pe titlu, dacă doriţi s-o citiţi), cu o carte frumoasă şi dreaptă, care a provocat, atunci, atâta zarvă.
Scrâşnetul meu, un cântec-necântec, pe care îl am şi într-o înregistrare audio neîndemânatecă, făcută în siberia culturală în care îl sărbătoream pe Martir, este de o simplitate premeditată, cu speranţa că simplitatea îl va face şi înţeles:
*
*
glonţul patriei ca mierea ne transformă în martiri,
ţara-şi spulberă eroii să nu-ncapă-n amintiri;
urcă-n slavă politrucii să ne ţină loc de ţări,
de n-arunci în ei cu pietre, te gonesc în patru zări
*
glonţul patriei-i minciună sfârtecând precum un bici
ce-l înalţă doar călăii peste neamuri de furnici;
urcă-n slavă politrucii fluturând numai lozinci,
de n-arunci în ei cu votul viitorului-i dai brânci:
*
glonţul patriei tresare iar în strune de chitări,
parcă ar ofta martirii închinare înspre zări;
urcă-n slavă politrucii cu cohortele de zibiri,
s-aruncăm în ei cu-un cântec şi-om păşi între martiri
*
Refren:
*
popor martir, în faţa ta mă-nchin
şi-ţi înfăşor un cântec peste rană:
deasupra-i cerul veşnic şi senin,
în jurul nostru, lumea-i tot mai vană
*
*
*
