tocmai ne bat în palme nişte cuie
*
e an electoral, rulete stranii
învălmăşesc speranţe pentru unii,
iar când se-nchină umbrei cu metanii
atât de fericiţi se simt nebunii
încât îmi pun zăvoarele pe cărţi
şi peste cântec trag obloane grele,
cred că-o să plec să mor în alte părţi
spre care cad din vreme-n vreme stele,
*
problema e că noi murim încet
din ziua-ntâia până-n cea din urmă
şi că trăim atâta de discret
încât prin carne sângele doar scurmă
precum izvorul muntelui făgaşe
cu mult prea aparente evadări
sub ploile clipitei ucigaşe
ce pregăteşte colb pentru uitări,
*
problema e că totul e minciună,
că totul e, deşi-l simţim că nu e,
iar clipele ce-n curgere răsună
tocmai ne bat în palme nişte cuie