Ce avem şi ce n-om pierde!
Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru, descifrând manuscrisele lui Alexandru Voievidca
*
Am revenit asupra postărilor cu harta cântecului naţional românesc în Bucovina pentru a posta, la localităţile în care avem fonotecări, şi cântecele acelea, ca să vă puteţi face o idee, după ce le veţi asculta, despre muzica din Bucovina care ne-a însufleţit străbunii. În toamna trecută, noi am parcurs doar manuscrisele cu piese instrumentale, notate de Alexandru Voievidca, şi, din pricina asta, localităţile care nu avut lăutari, pe la 1907-1914, încă nu au intrat în vederile noastre. Nici măcar toate piesele lăutăreşti, despre existenţa cărora încă n-au prins de veste erudiţii specialişti, nu au putut fi fonotecate, pentru că nu am mai fost lăsaţi să o fecem: vorba aia, avem şi noi arendaşii noştri, care dispun cu acurateţe şi competenţă asupra binelui cultural al patriei judeţene.
*
Pentru că, în viitorul apropiat, intenţionăm să fonotecăm, sat cu sat, toate cântecele naţionale româneşti din Bucovina istorică, dar numai pe segmentul judeţului Suceava, am să postez, acum, şi câteva dintre cântecele din nordul Bucovinei, care îmi plac în mod deosebit, cu precizarea că ele s-au cântat şi în judeţul nostru, lăutarii din Cernăuţi, din Hliniţa, din Voloca, Oprişeni sau Strojineţ fiind tocmiţi, adesea, ca să cânte şi la petrecirile românilor şi huţulilor de pe teritoriul actualului judeţ Suceava.
*
*