doar lacrimile-ascunsului în cer

instanţei sucevene care a încercat,

astăzi, 18 februarie 2016,

să interzică acest site

precum şi celei care îl va interzice

*

să nu mai ţipi!, au tăbărât pe mine

ca să îmi pună botniţa de fier,

iar Dumnezeu, desprins dintre ruine,

s-a ridicat, să se ascundă-n cer;

pe fumul urmei lui în amorţire

veneau spre mine păsările-n stol

să-mi sfâşie ficatul, să-l înşire

cu ţipătul din urmă rostogol,

*

iar eu şopteam sleit de suferinţă

sub vălmăşag de ciocuri şi aripi

cu patria aproape de-o fiinţă

sub blestematul ordin „să nu ţipi!”;

în vremea asta, ei urcau pe munte

să se proclame zei şi i-am văzut

purtând odăjdii negre, să-l înfrunte

chiar şi pe cel ce-i făr’ de început,

 *

iar neamul meu se scufunda-n tăcere

ca într-un cosmic regăsit mister:

printre ruine se aud stinghere

doar lacrimile-ascunsului în cer