Problemele Bucovina Rock Castle 2017

În ciuda „sugestiei”, de ieri, de „externalizare” viitoare a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, președintele Gheorghe Flutur și Consiliul Județean Suceava au avut, și în acest an, o atitudine exemplară față de festival: nu ne-au cenzurat trupele, nu ne-au diminuat bugetul (e drept că nici nu l-au suplimentat cât de cât) și, în general, nu ne-au pus nici o piedică. Țin să spun asta răspicat și fără posibilități de interpretare.

Problemele reale ale Festivalului „Bucovina Rock Castle” 2017 sunt următoarele:

1. Dușuri și grupuri sanitare în vecinătatea terenului de parcare (primarul Ion Lungu ne-a promis că o va rezolva);

2. Circulația simultană, pe timpul nopților de festival, până spre dimineață, a două autobuze, dinspre Obcini spre Burdujeni și dinspre Burdujeni înspre Ocini, precum și a microbuzelor Primăriei, de la Cetate, spre cele două cartiere ale Sucevei (primarul Ion Lungu ne-a promis că o va rezolva);

3. Amplasarea, în șanțul Cetății, a minimum 11 toalete ecologice (primarul Ion Lungu ne-a promis că o va rezolva);

4. Asigurarea condițiilor de minimă civilizație pentru muzicienii, măcar străini, care vor aștepta intrarea în scenă: dacă nu se pot închiria două rulote, măcar patru căsuțe de-ale Primăriei să fie amplasate în șanț, în spatele scenei, înainte de montarea acesteia.

În afară de aceste probleme, care impun grabnică rezolvare, ar mai fi una, care vizează solidarizarea reală cu festivalul, prin cumpărarea de bilete de către toată lumea, inclusiv de către pleșcarii care stau pe platou, argumentând că din impozitul lor se face totul în țara asta, de parcă impozitele părinților tinerilor din șanț, care își cumpără abonamente, nu ar plăti impozite. Prețul unui bilet, indiferent de vârstă, va fi de 20 lei, iar al unui abonament, pentru toate cele trei nopți de festival, 30 lei.

O problemă de viitor, pe care o s-o rezolv împreună cu prietenii mei, dar bine ne-ar mai prinde și implicarea unor oameni de afaceri și a unor politicieni, ba chiar și a partidelor, este cea a unui fond de rulment de minimum 10.000 euro, care să nu poată fi folosit decât pentru plata avansurilor de credibilitate pentru trupele mari din străinătate și completat imediat ce trupele respective își încasează premiile, în seara în care participă la galele din festival.

Dacă am fi avut un astfel de fond de rulment, încă din acest an am fi putut aduce și o trupă importantă de metal, precum, să zicem, finlandezii de la „Sonata Arctica” sau irlandezii de la „Primordial”, cu care noi am negociat și am rămas în legătură, cu speranța că măcar anul viitor vom putea ajunge la rezultatele năzuite.

Realizarea cea mai importantă a acestei ediții, datorată englezei impecabile și spiritului deschis ale lui Andi, este colaborarea directă cu trupele și agențiile de booking europene și, mai ales, cu cea mai tare casă de producție și agenție de impresariat artistic de pe continent, de al cărei sprijin deja beneficiază „Bucovina Rock Castle”, în ciuda faimei proaste pe care o au și legislația românească, și cei mai mulți dintre români. O să dezvălui numele acestui uriaș „industriaș al artei”, atunci când mi-o vor permite convenirile, adică în timpul nopților de festival.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2017 No Comments Jun 8

Mercenarul Negru vs Gheorghe Flutur

Pentru că m-am convins că juriștii și „specialiștii” din Direcția de Achiziții Publice a Consiliului Județean Suceava nu obișnuiesc să citească legile până la capăt, cu consecința unor scandaluri de presă, precum cel legat ca vaca de gard de „licitarea” Concertului „Ciprian Porumbescu”, premieră absolută pentru Suceava și după 134 de ani de la moartea personajului emblematic al Bucovinei, dar care nu a mai avut loc, am mers, mai spre dimineață, să văd dacă nu e posibil să am o discuție lămuritoare cu președintele Gheorghe Flutur, care tocmai se afla într-o ședință cu aparenții specialiști CJ în achiziții, publice, aceștia împuindu-i capul cu prevederile Anexei 2 a Legii nr. 98/2016, și nu cu prevederile articolelor de lege, care reglementează sectorial achizițiile, anihilând confuzia funcționărească „la mine ori două barabule ori doi artiști tot aia este”, cu care operează fugarii de responsabilități. Titlul acestui material, în care fac trimitere la porecla pe care mi-o dăduse, mai ieri, domnul Gheorghe Flutur, nu desemnează un „versus”, ci o dezbatere în doi a unui subiect care trebuie lămurit, odată și odată.

Precum puteți constata și singuri, Legea 98/2016 obligă la „proceduri de atribuire, prin negocierea fără publicare prealabilă”, și nu la licitări imbecile, în două cazuri: „atunci când scopul achiziției este crearea sau achiziționarea unei opere de artă sau a unei reprezentații artistice unice” și, desigur, atunci când e vorba de „protecția unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală”.

Scurt, clar, concis, de-ți vine să crezi că o pricep toți funcționarii publici ai statalității românești. Actul cultural autentic nu este scos de „sub incidența prezentei legi”, cum se zice în Anexa 2, pentru că este reglementat de lege, dar exclude SEAP și licitarea, prin prevederile sectoriale de care am făcut vorbire, prevederi pe care birocrația nu le-a zărit și nici nu avea interes să o facă.

„Bun, și cine stabilește dacă prevederile acestea, pe care le citim în lege, nu sunt contrazise de alte legi?”, m-a întrebat președintele Gheorghe Flutur. Am rămas consternat, precum personajul din Preda, care-și închipuia că ceea ce vede nu există. „De ce nu am face, instituțional, o adresă către Curtea de Conturi, rugând-o să ne „lumineze” asupra celor două prevederi?”. „Pentru că nu ne-ar răspunde”. „Nu-i nimic”, am zis eu, „dar în cazul unei sancțiuni ulterioare, i-am putea acționa în justiție, pentru că nu ne-au „luminat” (expresia am preluat-o de la un procuror DNA, cu care am avut un dialog) asupra legii, ca să o putem respecta”. Pe drumul întoarcerii la sediul Centrului Cultural „Bucovina”, mi-a mai venit o idee: să cerem, instituțional, precizări Guvernului României, prin intermediul reprezentantului său în teritoriu, Prefectul județului Suceava.

Oricum, așa cum am convenit cu domnul președinte Gheorghe Flutur, trebui făcut ceva pentru identificarea statutului adevărat și meritat al culturii și în acest capăt de țară. Cât despre rezultatele „anchetei” CJ pe acest subiect, pe care pâlcuri-pâlcuri de ziariști locali veniseră să le afle, vi le spun eu cu anticipare: vinovat este Țap Ispășitor, salariat la Centrul Cultural „Bucovina”, pentru că, vorba unei replici din „Concurs de frumusețe”, de Tudor Popescu, „Dumneavoastră, tovarășe șef, nu puteți greși… nici măcar positif!”.

Jurnalism No Comments Jun 7

Bucovina Rock Castle: Muzică, nu satanism!

Pentru că unii dintre tineri, iubitori ai metalului extrem, încă ne mai înţeapă cu răutăţi nemeritate despre “îngenunchierea” festivalului Bucovina Rock Castle de către popime, mă simt dator să le precizez cu blândeţe, pentru că sunt tineri, că eu nu mi-am propus niciodată să fiu satanist, iar festivalul cu atât mai puţin, pentru că satana nu există, fiind o născocire bisericească, prin care a fost stigmatizat cultul strămoşilor neamurilor europene, apoi transformat într-o afacere prosperă cu spaime, în secolul X, de către un călugăr bulgar fără scrupule, Bogumil. Am în casă muzică metal, inclusiv albumul “Viaţa de apoi” al trupei Black Sabbath, plăcându-mi muzica, deci dezlănţuirea dură de armonii, şi nicidecum “celebrarea întunericului”. Dar am şi Vivaldi, şi Beethoven, şi Elvis, şi Dvorak, şi albumul de ghitară clasică al lui Miloslav Matousek, şi Mozart, şi Rimski-Korsakov, şi Ceaikovski, şi concertele de orgă bisericească ale lui Istvan David, şi tot ce-a mai cerut sufletul meu, de-a lungul timpului, pentru tămăduire.

Tocmai de aceea, în vara trecută, când eu şi fiul meu rezistam singuri şi însinguraţi asaltului unor talibani ai sutanelor (nu toţi preoţii sunt asemeni celor doi carierişti), cu mărturisirea cinstită că noi promovăm muzică, nu satanism, nu ne foloseam de o şmecherie ieftină, mai ales că ritualul sacrificării Capricornului, pe care l-au pus în scenă, pentru un videoclip, suedezii înseamnă o tradiţie primordială pe care o avem şi noi, românii, dar mult mai figurativă, uneori chiar şi metaforică. O trupă de metal extrem am vrut să aducem şi în acest an, dar, înmulţindu-se prostimea (Tolstoi spunea că toată lumea crede: unii cred că cred, alţii cred că nu cred), metaliştii cer sume de peste 20.000 de euro, ceea ce noi nu ne putem în veci permite. Oricum, Planet of Zeus din Grecia, White Walls din Constanţa şi Dhirty Shirt din Baia Mare înseamnă trupe de metal cu mult mai bune decât altele cu faimă de pe aiurea.

Pe tinerii care vor “satanism”, nu-i îndemn spre biserică, ci spre lectură. La Bucovina Rock Castle, ca şi anul trecut, noi nu aducem satanism, ci muzică. Folosim diversitatea genurilor rock doar pentru a le oferi prietenilor noştri tineri ocazia de a alege tămăduirile de care au nevoie sufletele lor. În fond, muzica este divină, pururi în rezonanţă cu cosmicitatea.

Apropo, “sataniştilor”: ştiţi că semnul acela cu două degete, sugerând “încornoratul”, este, de fapt, simbolul lui Cernunos (constelaţia Capricornului), adică al lui… Dumnezeu-Timpul? Dacă nu ştiţi, urmaţi-mi sfatul şi îndreptaţi-vă spre biblioteci şi spre muzică muzică, nu spre băsmuiri popeşti, care vă şterg creieraşele.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2017 No Comments Jun 6

Uli Jon Roth ne-a distribuit afişul

Uli Jon Roth, chitaristul de la SCORPIONS, care a reluat, în formulă de trupă, concertul “Tokyo Tapes”, urmând să-l cânte integral, timp de două ore, în încheierea Festivalului “Bucovina Rock Castle”, a distribuit, imediat, cu încântare, pe site-urile lui, afişul nostru, iar chestia asta mă bucură mult. Înseamnă că deja există o afinitate între noi şi el, eu având, de multă, multă, multă vreme, o preţuire respectuoasă pentru Uli Jon, fără să bănui, totuşi, că Andi va izbuti să mi-l aducă în şanţul cetăţii din Suceava, în care, spre sfârşit de august, eu obişnuiesc să ascult, în fiecare an, vreme de vreo trei seri, numai muzică de calitate. Mulţumesc, Uli Jon, mulţumesc, Andi!

BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2017 No Comments Jun 6

Violeta Codorean, o pecete culturală dorneană

Există în judeţul Suceava două Violete rare, directoarea Casei de Cultură “Platon Pardău” din Vatra Dornei, Violeta Codorean, şi primăriţa Berchişeştilor, Violeta Ţăran. Două fete frumoase şi inteligente, care trăiesc intens făptuirile culturale pe care le găzduiesc, mereu copleşite de emoţii, din prima, până în ultima clipă a sărbătoririlor cărora le sunt amfitrioane. Numai că astăzi se împărtăşeşte din tinereţe doar Violeta de Vatra Dornei, aşa că pe Violeta Codorean, împreună cu care vom face, în perioada 7-9 iulie 2017, un festival de ea visat pentru oraşul ei, “Bucovina Acoustic Park”, într-o combinaţie armonioasă de “Cântece de peste veacuri”, de “Poezie care cântă”, de “Naţiunea Poeţilor” şi de muzică a generaţiilor care vin, o voi trăi prin cuvinte, cu duioşie de părinte pururi pregătit să adopte sufleteşte orice copil împodobit cu aură. E drept, noi, cei de la Centrul Cultural “Bucovina”, îi suntem, ca întotdeauna, prin preajmă şi o susţinem, dar e bine să se ştie că Violeta Codorean este “provocatoarea” minunatelor făptuiri culturale, din iulie, de la Vatra Dornei şi nu numai a acestora. Iar mai presus de toate, Violeta Codorean a dobândit, prin strădanii şi prin risipă de suflet, prietenia de neclintit a tuturor creatorilor din judeţ şi din ţară, care au avut norocul să o cunoască.

Deşi foarte tânără, Violeta Codorean are atâtea făptuiri, încât crapă rânza în rataţii locali, doar locali, care uneori o calomniază cu nesimţire, pentru că atât le-a mai rămas, ca să se simtă importanţi: împroşcatul cu noroi. Dar Violeta Codorean păşeşte luminoasă pe Calea căreia i s-a dedicat cu sufletul şi cu mintea, devenind din ce în ce mai “vrednică de Bucovina”, cum formula uitatul cărturar Constantin Loghin.

La mulţi ani Violeta Codorean, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Jun 6