Mercenarul Negru vs Gheorghe Flutur
*
Pentru că m-am convins că juriștii și „specialiștii” din Direcția de Achiziții Publice a Consiliului Județean Suceava nu obișnuiesc să citească legile până la capăt, cu consecința unor scandaluri de presă, precum cel legat ca vaca de gard de „licitarea” Concertului „Ciprian Porumbescu”, premieră absolută pentru Suceava și după 134 de ani de la moartea personajului emblematic al Bucovinei, dar care nu a mai avut loc, am mers, mai spre dimineață, să văd dacă nu e posibil să am o discuție lămuritoare cu președintele Gheorghe Flutur, care tocmai se afla într-o ședință cu aparenții specialiști CJ în achiziții, publice, aceștia împuindu-i capul cu prevederile Anexei 2 a Legii nr. 98/2016, și nu cu prevederile articolelor de lege, care reglementează sectorial achizițiile, anihilând confuzia funcționărească „la mine ori două barabule ori doi artiști tot aia este”, cu care operează fugarii de responsabilități. Titlul acestui material, în care fac trimitere la porecla pe care mi-o dăduse, mai ieri, domnul Gheorghe Flutur, nu desemnează un „versus”, ci o dezbatere în doi a unui subiect care trebuie lămurit, odată și odată.
*
Precum puteți constata și singuri, Legea 98/2016 obligă la „proceduri de atribuire, prin negocierea fără publicare prealabilă”, și nu la licitări imbecile, în două cazuri: „atunci când scopul achiziției este crearea sau achiziționarea unei opere de artă sau a unei reprezentații artistice unice” și, desigur, atunci când e vorba de „protecția unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală”.
*
Scurt, clar, concis, de-ți vine să crezi că o pricep toți funcționarii publici ai statalității românești. Actul cultural autentic nu este scos de „sub incidența prezentei legi”, cum se zice în Anexa 2, pentru că este reglementat de lege, dar exclude SEAP și licitarea, prin prevederile sectoriale de care am făcut vorbire, prevederi pe care birocrația nu le-a zărit și nici nu avea interes să o facă.
*
„Bun, și cine stabilește dacă prevederile acestea, pe care le citim în lege, nu sunt contrazise de alte legi?”, m-a întrebat președintele Gheorghe Flutur. Am rămas consternat, precum personajul din Preda, care-și închipuia că ceea ce vede nu există. „De ce nu am face, instituțional, o adresă către Curtea de Conturi, rugând-o să ne „lumineze” asupra celor două prevederi?”. „Pentru că nu ne-ar răspunde”. „Nu-i nimic”, am zis eu, „dar în cazul unei sancțiuni ulterioare, i-am putea acționa în justiție, pentru că nu ne-au „luminat” (expresia am preluat-o de la un procuror DNA, cu care am avut un dialog) asupra legii, ca să o putem respecta”. Pe drumul întoarcerii la sediul Centrului Cultural „Bucovina”, mi-a mai venit o idee: să cerem, instituțional, precizări Guvernului României, prin intermediul reprezentantului său în teritoriu, Prefectul județului Suceava.
*
Oricum, așa cum am convenit cu domnul președinte Gheorghe Flutur, trebui făcut ceva pentru identificarea statutului adevărat și meritat al culturii și în acest capăt de țară. Cât despre rezultatele „anchetei” CJ pe acest subiect, pe care pâlcuri-pâlcuri de ziariști locali veniseră să le afle, vi le spun eu cu anticipare: vinovat este Țap Ispășitor, salariat la Centrul Cultural „Bucovina”, pentru că, vorba unei replici din „Concurs de frumusețe”, de Tudor Popescu, „Dumneavoastră, tovarășe șef, nu puteți greși… nici măcar positif!”.