Dodo Popovici, rockerul fără vârstă

Îl ştiu de ceva vreme pe omul acesta veşnic pe fugă şi fără de astâmpăr, pe nume Doru Octavian Popovici. Profesor de engleză la Colegiul Naţional “Ştefan cel Mare” din Suceava şi singurul exeget în poezia rock a lumii. Sfetnicul meu de taină întru ale Festivalului “Bucovina Rock Castle”. Dodo. Eu aşa-i zic: Dodo. Cândva, am lucrat împreună o carte a unei scriitoare de prin Irlanda, stabilită în America, la Portland-Oregon. Dodo traducea, peste noapte, iar eu corectam, peste zi, izbutind performanţa de a publica noi, în numai 10 zile (traducere, corectură şi tipar), un roman de vreo sută şi cincizeci de pagini. Nu cred că ar putea egala cineva recordul. E drept, beneficiam noi şi de sprijinul Sandei Popovici (Dumnezeu să-i dea sănătate!), care ne revigora cu cafele dibaci făcute. Pe atunci, locuiam amândoi pe aceeaşi stradă, la… extremităţi, apoi Dodo s-a mutat la casă. Dar nu-i bai, am rămas prieteni şi împătimiţi ai rockului. Ne vedem în fiecare august, iar întâmplător, şi când nu prea ne aşteptăm la aceasta.

Văd că, astăzi, Dodo Popovici îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar prilejul mi-l aduce în gând, într-o zi aglomerată, ca pe o mângâiere. Îmi face bine să mă gândesc înduioşat la prietenul meu Dodo Popovici, iar muşchii feţei deja mi s-au relaxat într-un zâmbet larg. Deşi, vorba lui Nicolae Labiş, eu nu prea zâmbesc, eu doar îmi arăt colţii. Altora.

La mulţi ani, Dodo Popovici,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Din vremea Unirii No Comments Dec 19

Marcel Horodincă, idolul femeilor!

Posesor al unei splendide voci de bariton, care l-a impus cu un rol de personaj care nu părăsea niciodată scena în opereta “Crai nou”, actor înnăscut, cu performanţe pe scena deja legendarului Teatru “Matei Millo” din Suceava şi, nu în ultimul rând, tenace slujitor al culturii, colegul nostru Marcel Horodincă s-a pensionat, în urmă cu vreo doi-trei ani. Dar sufletul şi mintea (se numără printre cei puţini, care le au neştirbite pe amândouă) i-au rămas la Centrul Cultural “Bucovina”, aşa că ne mai vizitează, măcar o dată pe lună şi maximum o dată pe săptămână. Iar sosirea lui se transformă, de fiecare dată, într-o zgomotoasă bucurie colectivă, întreruptă sacadat doar de pupăturile colegelor, pupături care se revarsă asupra bietului Marcel ca o ploaie de vară. Iar el, adoptând mimica unui copil nevinovat şi neajutorat, se apără în glumă, deşi se vede de la o poştă că-i merge la suflet expansivul tratament feminin. Astăzi, însă, o straşnică pecete a buzelor Gabrielei Teişanu avea să-l bage în bucluc pe savurosul nostru coleg Marcel Horodincă, pentru că, neştiind nimic despre amprenta de pe obraz, tocmai se pregătea să plece, inclusiv pe la câteva biserici, în corurile cărora cântă, pentru că peste tot este nevoie de un “ghiers” precum al lui. Am rezolvat eu problema, pozându-l şi, când a văzut pozna Gabrielei, s-a făcut de un roşu uniform, din cap, până în picioare. Că doar nu avea să se lepede de dulceaţa vizuală a sărutului, la o vârstă în care somnul e scurt, iar nopţile, mult prea lungi. Mai ales el, Marcel Horodincă, este, dintotdeauna şi pentru totdeauna, idolul femeilor!

Cronici sentimentale No Comments Dec 19

POLITICA PRINTRE MAGHIARII BUCOVINENI 1926/1927

László Gergely Pál

Am rămas surprins de articolul redactat de către bunul meu prieten Seres Attila, membru al Academiei de Știinţe Maghiare și secretarul Secției de Istorie. Nu aș fi crezut vreodată că maghiarii din Bucovina se vor fi implicat şi în politică. Dar documentația dlui Seres dovedește contrariul. El este printre puținii din țara vecină, dacă nu singurul, care a adunat date referitoare la maghiarii din Bucovina, dinn Suceava, București, Cluj etc.

Pe urmă, m-am gândit: oare ce i-a făcut pe maghiarii de acolo să adere la un partid? În lipsa dovezilor, pot numai presupune anumite lucruri și, după zeci de ani de cercetare și experiență, să mă pun în situația lor.

Primul război mondial s-a terminat prost pentru ei, căci, la începutul lui s-au culcat în imperiul Austro-Ungar și, la sfârșit, s-au trezit în România, pierzând și cetățenia austriacă. De despăgubiri de război nu putea fi vorba, mai ales că unii dintre ei, ca şi majoritatea românilor bucovineni, au luptat în armata austro-ungară. A urmat instalarea în Bucovina a conducerii din fostul Regat, care a făcut praf administrația de precizie germană și a dat peste cap învăţământul, dar și biserica. De exemplu, biserica reformată din Măneuți, într-o perioadă de 3-4 luni, a aparținut de Dej, de Cluj și de București etc. După scurtă vreme, s-a dat Legea Reformei Agrare (decembrie 1918). Cum mulți erau absentiști, au căzut în război, erau încă prizonieri pe undeva ori pur și simplu nu au ajuns încă acasă, și-au pierdut pământurile. În concluzie, motive de nemulțumire erau multe, și nici nu știau la cine să apeleze: Budapesta a fost mereu departe de ei, Ardealul era aproape, dar avea problemele sale.

László Gergely Pál, Deva

Port popular maghiar

Pasaje din articolul istoricului dr. Seres Attila:

Partidul Naţional Maghiar din România şi organizarea politică a secuilor bucovineni, în perioada 1926-1927

Odată cu înfiinţarea României Mari, după primul război mondial, şi cu anexarea Ardealului, istoria secuilor din Bucovina a devenit una specifică. Fiind despărţiţi geografic şi administrativ, timp de 150 de ani, de maghiarii din bazinul Carpatic, acum s-au trezit în acelaşi stat. După schimbarea regimului, relaţiile dintre maghiarii din arcul Carpatic şi cei din Bucovina au devenit mai strânse. Cei din Ardeal au început să se organizeze politic, social şi religios, încercând să-şi extindă influenţa şi asupra secuilor bucovineni.

Documentul prezentat în anexă, scris de către politicianul, juristul şi ziaristul István Zágoni (1887-1959?), prezintă rapoartele confidenţiale, redactate de acesta, în timpul călătoriilor sale printre secuii din Bucovina, activitatea sa, şi organizarea politică a maghiarilor din Bucovina.

Partidul National Maghiar (PNM) al maghiarilor din România a încercat, în a doua parte a anilor 1920, să-i atragă şi pe secuii din Bucovina. Documentele prezintă, fără urmă de îndoială, că drumul lui Zágoni, în mai 1926, era primul pas în descoperirea afinităţilor politice ale maghiarilor din Bucovina şi de a-i activa politic. Nu avem cunoştinţă dacă s-a mai încercat aşa-ceva, înainte de data amintită. Întrebarea este ce ar fi putut ascunde această acţiune, care ar fi fost evenimentele politice înainte de încercarea PNM de a câştiga teren.

Pentru a ne crea o imagine de ansamblu, este necesar să ne întoarcem până în anul 1923, când, la 23 octombrie, s-a semnat pactul de la Ciucea, între PNM si Partidul Popular (PP), care a fost legat puternic de numele lui Alexandru Averescu. Esenţa pactului a fost că, de va ajunge Partidul Popular la guvernare, va da curs solicitărilor maghiarimii, contra voturilor acestora la alegeri. PNM avea nevoie de un aliat român, pentru a-şi complecta listele şi a participa la alegeri. În zilele premergătoare alegerilor locale (17-20 februarie 1926), liderii PNM au dus tratative în secret cu Partidul Naţional Ţărănesc şi au stabilit liste comune. În aceste condiţii, preşedintele PNM, Ugron István, a denunţat pactul încheiat cu Averescu. PNM a obţinut rezultate notabile la alegeri, totuşi opţiunea lor s-a dovedit ulterior o gravă greşeală tactică. La câteva săptămâni după alegerile locale (27 martie), mandatul guvernului liberal s-a încheiat. Ion I. C. Bratianu şi-a prezentat demisia şi regele i-a dat sarcina formării noului guvern lui Averescu, la care renunţaseră politicienii maghiari. Aşadar, politicienii maghiari şi-au pierdut total statutul de a negocia ceva şi presedintele Ugron şi-a prezentat demisia (1 aprilie). Preşedintele interimar, Bethlen György, a reuşit, totuşi, să încheie un pact de colaborare cu Partidul Popular (26 aprilie). Scopul acestei colaborări era ca, la alegerile din 25 mai, PNM nu va avea liste proprii. Candidaţii săi vor fi pe listele PP, deci maghiarii să voteze listele PP şi acolo unde nu au candidaţi proprii. Alegerile s-au desfăşurat după noile legi electorale, votate la 27 martie. Pe scurt, aliatul maghiar al PP a obţinut 15 locuri de reprezentant şi 10 de senatori. Din această perspectivă, vom analiza cele ce urmează.

Maghiari

Recensământul cel mai apropiat de alegerile parlamentare din anul 1926 al secuilor bucovineni a avut loc în anul 1930. În cele cinci localităţi cu populaţie maghiară, Dorneşti, Măneuţi, Ţibeni, Vorniceni şi Iacobeşti (Hadikfalva, Andrásfalva, Istensegíts, Józseffalva, Fogadjisten), respectiv în localităţile unde s-au mai stabilit (Satu Mare, Vorniceni Mici, Frǎtǎuţii Vechi) erau, în total, 11 mii de secui. Cu toate că numărul lor era numai de aproximativ 2 % din populaţia Bucovinei, având în vedere lupta dintre partide, din aceea vreme, într-o mică măsura puteau influenţa rezultatele alegerilor la nivel de ţară sau judeţ. În privinţa judeţelor, o altă problemă a lor era că Dorneşti, Măneuţi şi Ţibeni aparţineau de judeţul Rădăuţi, iar Vorniceni şi Iacobeşti, de judeţul Suceava, deci alte circumscripţii. Cei drept, ultimele două localităţi erau etnic mai izolate. Iacobeştiul a devenit majoritar român, iar la Vorniceni, care şi geografic era mai izolat de celelalte sate, exista o paritate între numărul etnicilor români şi maghiari. Deci, nu întâmplător, Zágoni István a vizitat satele cu populaţie majoritar maghiară.

Reiese din documente că, după Pacea de la Saint Germain, din anul 1919, nu aliatul PNM, deci PP, avea influenţă în Bucovina, ci Partidul Liberal. Puţinii maghiarii din Bucovina erau şi mai împărţiţi, căci erau printre ei şi simpatizanţi al Partidului National Ţărănesc. Unul dintre aceştia, cu mare influenţă asupra oamenilor, era preotul Sebestyén Antal (1874-1961), originar din Măneuţi. La congresul ţinut la Gheorgheni (9-11 octombrie 1926) delegaţia maghiarilor din Bucovina a fost condusă de Sebestyén Antal. Din delegaţie au făcut parte şi preotul Bálint Péter, din Ţibeni, şi mai mulţi gospodari din Dorneşti. În discursul său, Sebestyén a explicat că doar atunci îşi vor putea păstra identitatea naţională (secuii din Bucovina), dacă vor primi sprijin de la maghiarii din Ardeal şi dacă partidul maghiarilor se va ocupa de problemele lor.

Liderii maghiarilor din Bucovina priveau cu oarecare teamă la călătoriile lui Zágoni şi la participarea în politică, pe criterii etnice, a maghiarilor de acolo. După cum ziceau şi preoţii, vor atrage atenţia supra lor, dând apă la moară celor care se ocupau de minorităţi, nu odată discriminativ. Ulterior, s-a dovedit că aceasta temere nu a fost nefondată. Deputatul liberal Ion Nistor, de loc din Bucovina, în plenul senatului din 26 noiembrie 1926, l-a criticat pe prefectul din Bucovina că a permis organizarea politică a maghiarilor de acolo. După el, în Bucovina s-a trăit într-o armonie perfectă, până ce nu au venit acolo oamenii grofului Bethlen, şi, de atunci, nu te mai poţi înţelege cu maghiarii veniţi din Moldova. S-a referit la maghiarii din Bucovina ca fiind originari din Moldova.

Din partea partidului maghiar, senatorul Sándor József a negat afirmaţiile lui Nistor, arătând că secuii din Bucovina sunt de origine din Ardeal, şi e legitim să fie sprijiniţi de partidul maghiar. Maghiarii din Ardeal şi cei din Bucovina erau în legătură încă de pe vremea Austro-Ungariei, cei dintâi le-au înfiinţat şcoli, diferite asociaţii şi i-au ajutat şi pe plan religios. Toate discuţiile şi certurile sterpe s-au dovedit a fi degeaba. Guvernul Averescu a căzut, după un an şi ceva (4 iunie 1927), şi, odată cu el, şi aliatul PNM. În concluzie, degeaba s-au implicat maghiarii în politică, căci nu au avut nici un câştig, nu s-a realizat nimic din ce li s-a promis. Oamenii erau deja deziluzionaţi, dar PNM nu s-a lăsat. A încercat să-i convingă pe oameni că, la următoarele alegeri, să-i voteze pe germanii din Bucovina. Acesta însă a însemnat sfârşitul PNM în Bucovina. După această dată, scria Sebestyén că „domnii din Ardeal” nu se mai ocupă de fraţii lor din Bucovina.

Porturi populare ale principalelor etnii bucovinene

Anexă

Raportul consulului Frigyes Villani din București, către Lajos Walko, ministrul Comerțului, însărcinat cu conducerea Ministerului de Externe

București, 3 august 1926

După orig. dactil. aflat la MOL, K 64, 19. cs., 1926–27/a. t., 397/1926. res. pol. sz.

Nr.189/1926 București, 3 aug. 1926

6 anexe Strict secret

Subiect: Organizarea maghiarilor

Bucovineni în Partidul Maghiar

Am onoarea să vă înmânez raportul confidențial al lui Zágoni István, trimis de către Partidul Maghiar, în legătură cu organizarea maghiarilor Bucovineni, și articolele scrise de el, apărute în ziarul „Újság” în legătură cu acest subiect.

Villani

Consul Special și ministru înînsărcinat

Anexa a)

Îndeplinind onorata sarcina de a-i căuta pe maghiarii din Bucovina, vă raportez următoarele:

În data de 24 mai am ținut ședință în cele trei comune maghiare, Dornești, Măneuți și Țibeni, județul Rădăuți. Am fost primit cu o simpatie emoționantă, la fel și ideea ca ei să se alăture partidului maghiar. M-a preocupat în special starea lor sufletească, necazurile și problemele lor, stilul lor de viață. În afară de cele trei comune, mai trăiesc maghiari în satele Vorniceni și Iacobești. Anexez și articolele mele apărute în ziar, scrise după experienţa mea constatată.

Ideea organizării în Bucovina unei filiale al Partidului Național Maghiar a fost inedită pentru ei, și, la prima vedere, conducătorii lor, preoții catolici, nu credeau că se poate realiza, cu acea presupunere bine intenționată că duc o existență mai bună, dacă nu atrag atenția supra lor, cu organizare de orice fel. Mai încolo, însă, au recunoscut că oamenii doresc partidul maghiar și actuala situație este foarte propice pentru organizare. Oamenii și-au păstrat identitatea, culorile naționale și, unde le este permis, le poartă. Pe bolta naosului unei biserici, scrie cu litere mari: Sfinte Ștefan, rege glorios, coloana credinței noastre, fii acum patronul (apărătorul – n. a.) nostru. Sfinte Ștefan, primul rege al țării noastre apostolice, fondatorul bisericii noastre, purtătorul de cuvânt al țării noastre în Ceruri, roagă-te pentru noi.[1]

Religia lor este catolică, cu o mică biserică reformată la Măneuți, care are o școală, un levit și o parohie frumoasă. Aici, din păcate, animozitatea este foarte mare între culte. Preotul catolic este acuzat că a pus mâna pe terenul școlii reformate și pe pământurile parohiei. Reformații, în schimb, sunt acuzați că-și educă copii cu antipatie față de catolici. Pământurile școlilor (catolică şi reformată – n. a.) au fost primite numai de catolici. Pentru fiecare școală de stat (foste ale minorităților) din cele trei comune, se solicită dascăli maghiari, zicând că ei vor putea aranja numirea lor. Dacă nu vor primii învățători, învățământul în limba maghiară va dispărea. În cele trei sate au existat cooperative, organizate în stil german, două au dispărut din lipsă de fonduri. A treia, cea de la Măneuți, va dispărea și ea, în curând, din lipsă de fonduri, cu toate că oamenii au nevoie de ea, dacă nu va primi lichidități (scrie părintele Malecz).

Probleme lor economice sunt de caracter local în fiecare sat. Au suferit mult în război și nu au beneficiat de despăgubiri de război. Rog a trimite statutul partidului și programul acestuia pe următoarele adrese: Fehér János, preot reformat, Malecz János, preot romano-catolic, Ferencz Ambrus, învățător principal, Dabis János, primar Măneuți (Andrásfalva), László Ambrus, învățător, Sebestyén Antal, preot romano-catolic din Dornești (Hadikfalva), Bálint Péter, preot romano-catolic, Molnár János, învățător principal în Țibeni (Istensegíts). După cum am stabilit, va avea loc o ședință solemnă de constituire, la care se așteaptă delegați din conducerea partidului. Numele celor de mai sus le-am ales special, fiindcă în fiecare sat există două partide, și am încercat să-i atrag pe toţi. În zonă un conducător foarte agil este învățătorul László Ambrus, dar și acesta are în sat un partid opozant. Țin să menționez că, la venirea delegaților partidului, să nu se poarte culorile distinctive ale bisericii reformate, și acest lucru precizez eu, un reformat.

În legătură cu alegerile, pot să afirm că partidul Averescu a așteptat foarte mult venirea mea. Până acum, între maghiari a activat numai partidul cu orientare liberală, dar erau printre ei și simpatizanți ai Partidului Țărănesc. Cred că-i voi putea aduce la un numitor comun cu ocazia alegerilor. Sebestyén, preotul din Dorneşti, care era considerat cel mai mare simpatizant al Partidului Liberal, mi-a declarat că, în satul său, el a fost primul care a votat lista Guvernului. În numele partidului Averescu, dr. Pațac, avocat în Rădăuți, și-a prezentat mulţumirile pentru munca depusă, și prefectul dr. Klaus a mulţumit ministrului Popovici Dorin. De la ședinţă, frații noștri maghiari trimit salutări Partidului National Maghiar, ceea ce eu am și consemnat în rapoarte.

Cluj, 17 iunie 1926

Etnii bucovinene – Biblioteca Naţională a României

[1] Biserica din Vorniceni, fost cu hramul lui Sf. Stefan.

BUCOVINA UNUI MAGHIAR No Comments Dec 18

Muzica stelelor, de pe strunele “Zicălaşilor”

Încă de la primul cântec al concertului “Colinde populare”, pe care îl va susţine trupa “Zicălaşii”, vineri, 22 decembrie 2017, începând cu ora 16, la Muzeul Bucovinei, mi-am amintit, instinctual, zicerea lui Pytagoras despre colinde (Imnuri ale Titanilor, cum le numea Strabon), zicere citită de mine într-un catavasier ortodox: “Cândva, oamenii auzeau muzica stelelor, dar pentru că nu mai făceau nimic altceva, Dumnezeu a hotărât ca doar unii dintre ei s-o mai audă şi să le-o transmită şi celorlalţi, în anumite sărbători ale vieţii”.

Ştiam că piesele alese, dintr-o colecţie publicată în 1944, reprezintă cântece de stea şi vifleimuri, deci cântări religioase creştine şi nicidecum colinde. Ştiam, de asemeni, că, începând de la episcopul de Caransebeş Ioan Thomici, încoace, deci de după anul 1800, textele colindelor au fost rescrise de către ierarhii bisericeşti, după cum le-a “dictat duhul sfânt”, dar că melodiile, în general, s-au păstrat. Îmi închipuiam că în cazul unor creaţii ale compozitorilor George Cucu, George Dima, Achim Stoia, Timotei Popovici, George Kiriac şi aşa mai departe se vor fi comis ruperi de structurile armonice ancestrale, dar astăzi, la repetiţii, am înţeles că nu este aşa, că marii noştri compozitori, care cunoşteau pe deplin “arhitectura” acestui străvechi gen muzical-ceremonial, au păstrat nu doar “arhitectura”, ci şi dominantele în inefabil care caracterizau străvechile Imnuri ale Titanilor.

Cântate instrumental, după partituri, deci aşa cum au fost scrise, fără lălăielile vag petrecăreţe ale poporului colindător, compoziţiile acestea sunt, fără urmă de îndoială, fragmente din muzica stelelor. Altminteri, ascultând, nu ţi-ai auzi sufletul închinându-se fără cuvinte. O surpriză mare pentru mine a fost aceea că, din 20 de compoziţii muzicale perfecte, au supravieţuit doar 3, 17 fiind necunoscute chiar şi de specialişti. Prin urmare, concertul de vineri va însemna încă o premieră absolută, şi încă din două considerente: 1). readuce în memorie 17 compoziţii culte de tip colindă, deja pierdute de bravul popor român, pe parcusul “unui veac de om”, deci al unei generaţii; 2). niciodată nu s-a încercat varianta lui Pytagoras de descifrare a muzicii stelelor: prin instrumente şi nu prin glăsuiri sau, cum se zicea în vremea lui Pytagoras şi a ucenicului său, Zalmoxe, prin “lätar” (se citea “lautar”), şi nu prin “dainas” (doină, adică muzică interpretată vocal).

Repetiţia de astăzi ne-a obligat la desluşiri: şi a unui stil interpretativ, şi a unei maniere componistice. Adevărate dezbateri, pline de pasiune şi de… revelaţie, au dat farmec întâmplării, finalizate, într-un târziu, cu o repetiţie “cap-coadă”, ca să înţelegem ce şi unde mai avem de lucrat. Oricum, în domeniul muzicii, “Zicălaşii” rămân singura entitate artistică din ţară cu câte 4-5 premiere pe an. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu e chiar bine, pentru că, la cât mai am de trăit, nu o să apuc să aud toate cele 6.127 de cântece ale antecesorilor, care s-au mai păstrat. De către alţii, în marea lor majoritate. Dar s-au păstrat şi tare mi-aş dori să mă pot bucura de toate.