Muzica stelelor, de pe strunele “Zicălaşilor”

*

Încă de la primul cântec al concertului “Colinde populare”, pe care îl va susţine trupa “Zicălaşii”, vineri, 22 decembrie 2017, începând cu ora 16, la Muzeul Bucovinei, mi-am amintit, instinctual, zicerea lui Pytagoras despre colinde (Imnuri ale Titanilor, cum le numea Strabon), zicere citită de mine într-un catavasier ortodox: “Cândva, oamenii auzeau muzica stelelor, dar pentru că nu mai făceau nimic altceva, Dumnezeu a hotărât ca doar unii dintre ei s-o mai audă şi să le-o transmită şi celorlalţi, în anumite sărbători ale vieţii”.

*

Ştiam că piesele alese, dintr-o colecţie publicată în 1944, reprezintă cântece de stea şi vifleimuri, deci cântări religioase creştine şi nicidecum colinde. Ştiam, de asemeni, că, începând de la episcopul de Caransebeş Ioan Thomici, încoace, deci de după anul 1800, textele colindelor au fost rescrise de către ierarhii bisericeşti, după cum le-a “dictat duhul sfânt”, dar că melodiile, în general, s-au păstrat. Îmi închipuiam că în cazul unor creaţii ale compozitorilor George Cucu, George Dima, Achim Stoia, Timotei Popovici, George Kiriac şi aşa mai departe se vor fi comis ruperi de structurile armonice ancestrale, dar astăzi, la repetiţii, am înţeles că nu este aşa, că marii noştri compozitori, care cunoşteau pe deplin “arhitectura” acestui străvechi gen muzical-ceremonial, au păstrat nu doar “arhitectura”, ci şi dominantele în inefabil care caracterizau străvechile Imnuri ale Titanilor.

*

Cântate instrumental, după partituri, deci aşa cum au fost scrise, fără lălăielile vag petrecăreţe ale poporului colindător, compoziţiile acestea sunt, fără urmă de îndoială, fragmente din muzica stelelor. Altminteri, ascultând, nu ţi-ai auzi sufletul închinându-se fără cuvinte. O surpriză mare pentru mine a fost aceea că, din 20 de compoziţii muzicale perfecte, au supravieţuit doar 3, 17 fiind necunoscute chiar şi de specialişti. Prin urmare, concertul de vineri va însemna încă o premieră absolută, şi încă din două considerente: 1). readuce în memorie 17 compoziţii culte de tip colindă, deja pierdute de bravul popor român, pe parcusul “unui veac de om”, deci al unei generaţii; 2). niciodată nu s-a încercat varianta lui Pytagoras de descifrare a muzicii stelelor: prin instrumente şi nu prin glăsuiri sau, cum se zicea în vremea lui Pytagoras şi a ucenicului său, Zalmoxe, prin “lätar” (se citea “lautar”), şi nu prin “dainas” (doină, adică muzică interpretată vocal).

*

Repetiţia de astăzi ne-a obligat la desluşiri: şi a unui stil interpretativ, şi a unei maniere componistice. Adevărate dezbateri, pline de pasiune şi de… revelaţie, au dat farmec întâmplării, finalizate, într-un târziu, cu o repetiţie “cap-coadă”, ca să înţelegem ce şi unde mai avem de lucrat. Oricum, în domeniul muzicii, “Zicălaşii” rămân singura entitate artistică din ţară cu câte 4-5 premiere pe an. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu e chiar bine, pentru că, la cât mai am de trăit, nu o să apuc să aud toate cele 6.127 de cântece ale antecesorilor, care s-au mai păstrat. De către alţii, în marea lor majoritate. Dar s-au păstrat şi tare mi-aş dori să mă pot bucura de toate.

*

*