Dragusanul - Blog - Part 632

Expoziţia sfinţeniei sufletului omenesc

*

Fără a doua componentă a dumnezeirii (muzica, din pricini de doliu naţional – eu, de pildă, după poetul Roman Istrati, deşi lui tare i-ar fi plăcut să audă viorile susurând), dar cu arta plastică în prim plan şi cu poezia în plan aparent secund, astăzi s-a vernisat expoziţia de icoane a învăţăceilor pictorului Viorica Ana Moruz. Învăţăcei care acoperă decenii, cei mai mici fiind de vârsta nepoatei Vioricăi (Oana Chilariu – o splendoare de fată, care îmi aminteşte de frumuseţea regretatului pictor Tiberiu Moruz), iar cei mai maturi, dar la fel de proaspeţi prin suflete, fiind de-un leat cu preotul Grădinaru şi cu pictoriţa, poetesa şi profesoara Mihaela Grădinaru, prin care ni s-a şi înfăţişat nouă, iubitorilor de artă, şi inefabilul poeziei, deşi discursul domniei sale se dorea doar o descheiere a sufletului şi nu poezie.

*

În ciuda diferenţelor de vârstă şi a faptului că expozanţii, în marea lor majoritate, sunt elevi în anul întâi ai clasei Viorica Ana Moruz, de la Şcoala de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, lucrările expuse impresionează prin unitate, prin profesionism şi prin naturaleţea cu care ni se înfăţişează sfinţenia sufletului omenesc. Icoane pe sticlă, sugestii spre vitraliile începuturilor iconografiei creştine, care nu erau încătărămate în dogme, lucrările din expoziţie înfăţişează suflete neprihănite, sunt spovedanii şi închinări sincere, trăite, sunt bucurii lăuntrice revărsate spre lume. Sunt viitorime luminoasă, care scapără dumnezeieşte şi în banalitatea prezentului.

*

*


Măria Sa Gabriela Teişanu

*

Gabriela Teişanu este o străfulgerare de identităţi, de reflectări din perspective diverse, dar care o înfăţişează la fel de frumoasă. Eu, de pildă, în ordinea importanţei valorilor în care cred, aş ierarhiza următoarele constante: 1. este mama actriţei Maria Teişanu şi a muzicianului Alexandru “Teiu” Teişanu de la “Toy Machines”; 2. este un prozator înnăscut, plin de savoare şi de culoare; 3. cântă dumnezeieşte doine şi romanţe, cântă bine folclor românesc; 4. este un om admirabil, plin de viaţă şi de nevoia de a comunica; 5. este un bun coleg; 6. este o femeie cu adevărat frumoasă, un fel de zâmbet al anilor, anotimpurilor, zilelor.

*

Astăzi nu e ziua Gabrielei Teişanu, dar, pentru că mi-a ieşit o poză frumoasă cu domnia sa (de obicei, nu-mi ies), aşezată pe tronul domnesc din incinta Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, mi-am zis că nu e cazul să vă înfăţişez poza “în orb”, ci însoţită de câteva cuvinte. Ceea ce am şi făcut.


Dorneanul Ilie Boncheș. Primar al orașului

*

Cu mult înainte de a-l cunoaște pe actualul primar al orașului Vatra Dornei, i-am știut antecesorii, care au răzbit spre demnități impresionante în imperiul habsburgic, în ciuda concurenței neloiale a elitelor bucovinene, sprijinite și de căpitănie, și de veșnic partinica lume ecleziastică bucovineană. Numele se pronunța Boancheș, uneori se și scria așa în presa veche, dar în actele oficiale se grafia, conform ortografiei etimologiste a vremii, Bóncheș, apoi, cum gestionarii de acte nu știau că „ó” se citește „oa”, s-a pierdut accentul de la „ó” și, respectiv, pronunția corectă, neamul străvechi al dornenilor Boancheș transformându-se în neamul Boncheș.

*

Pe Iliuță Boncheș, om „de-un leat” cu mine, l-am cunoscut cu ocazia unui concert al „Zicălașilor”, la Vatra Dornei, prilejuit de lansarea celui mai recent album de artă al pictorului humorean Radu Bercea. Într-o vreme când „oficialii” se cam țin departe de făptuirile culturale, prezența primarului de Vatra Dornei la o astfel de restituire de memorie m-a surprins în mod plăcut, iar discuțiile „printre uși” (avea o zi extrem de aglomerată) au pus temeliile Festivalului „Bucovina Acoustic Park”, într-un mod neobișnuit, dar de maximă eficiență: printr-o strângere de mână. Și cum am eu o slăbiciune aparte pentru oamenii „pe cuvântul cărora se pot dura biserici”, cum obișnuia să spună Eroul Bucovinei, Ion Grămadă, aproape subconștient am deslușit în Iliuță Boncheș un prieten vechi, pe care mă pot baza, chiar dacă l-am întâlnit târziu. Dar nu prea târziu.

*

Ne sunăm rar, ne vedem și mai rar, dar ce convenim devine faptă. Într-una din serile trecute, m-a sunat ca să îmi dea vești: în sfârșit, va putea reconstrui Cazinoul din Vatra Dornei, lucrările urmând să înceapă imediat după ridicarea zăpezii spre ceruri. Ceea ce înseamnă că va trebui să aflăm altă locație pentru „Bucovina Acoustic Park”, așa că e musai să ne vedem în ianuarie, la Dorna. Despre ziua de naștere a domniei sale, 15 decembrie, nu a  suflat o vorbă, dar nu-i bai:

*

La mulți ani, Iliuță Boncheș,

și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Colindele culorii, astăzi, la ora 17

*

Astăzi, 15 decembrie 2017, începând cu ora 17, în incinta Centrului pentru Susținerea Tradițiilor Bucovinene din Suceava, discipolii pictorului Viorica Ana Moruz vor vernisa o expoziție de icoane, iar cei ai profesorului Danuzia Șutu vor susține un concert. De la un astfel de eveniment nu se poate lipsi, și din respect față de dascăli, dar și față de ucenici, care, în fiecare an, ne copleșesc sufletele cu prospețime.


din veşnicia primelor ninsori

*

eu am mai fost şi prin aceste locuri,

prin noaptea lor m-am furişat tiptil,

iar când va ninge, de prin ceruri focuri

vor desluşi doar urma-mi de copil

ca să vedeţi că nu vă spun poveşti,

că am trăit contururile zvelte

şi mi-am făcut chiar din ninsori unelte

să pot să-ntreb cu slove: unde eşti?

*

încă mă arde ce am scris odată

şi ce repet în fiecare an,

doar ca s-adune litere se-arată

omătul depărtării în troian,

iar viscolul e pasărea rapace

ce-mi ciuguleşte verbele nătâng,

dar nu m-aude nimeni nici când plâng,

când scrâşnetul ninsoarea o desface

*

şi eu sau tu şi celălalt s-ar duce

spre căpătâiul nopţii sau spre zori

măcar un pumn de alb să mai apuce

din veşnicia primelor ninsori


Pagina 632 din 1,501« Prima...102030...630631632633634...640650660...Ultima »