Dragusanul - Blog - Part 45

Familia binecuvântată cu doi Andrei

 

 

 

Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat familia cu doi Andrei, fiul şi nepoţelul. Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu două chitare, ca să putem trăi, fremătător, dimensiunea atemporală a cântecului. Şi ca să fim pe deplin fericiţi. Cântecele lui Andi, pe care deocamdată doar noi le ştim, îmi împrăştie cerul prin casă, ademenindu-mi sufletul spre lumină. Am parte de o fericire atât de profundă şi de atotcuprinzătoare, încât nimic altceva nu mai contează. Chitarele care ne-au schimbat viaţa, cele ale începuturilor, au durat altar în camera nepoţelului Andrei Darius, aşteptând a doua serie de închinări. Spunea un mare teolog ardelean din secolul al XIX-lea că familia înseamnă concreteţea lui Dumnezeu. M-am născut cu această convingere, dar mi-a fost bine să constat că a trăit-o şi un adevărat iniţiat. Acolo, la Cluj-Napoca, sub aura zicerilor înţelepte, cei doi Andrei ai familiei noastre trăiesc în zodia cântecului, iar lumina fiecărei dimineţi ni se aşterne pe fereşti dinspre ei, dinspre cântecele cu care vor birui vremelniciile.

 

 

La mulţi ani fericiţi,

 

Andrei Darius şi Andrei Teodor,

 

şi Dumnezeu să vă ţie

 

numai întru bucurie!

 

 

 


pe cale

 

 

 

 

ce fascinat eram cândva de lume

când, sprijinindu-mi visele de ea,

eu o trăiam în miturile bune

ca pe-o crăiasă transformată-n stea

şi cum scrutam cu sufletul pe zare

unde-nflorea o geană de oraş

şi mă rugam de păsări călătoare

să îmi croiască tainicul făgaş,

 

 

dar răsunase cornul în vecie

şi clopotele clătinară lin

ceva difuz, un fel de poezie

ce-mi fu încredinţată drept destin

şi am plecat şi m-am pierdut pe cale,

mestecenii m-au îndemnat la drum,

şi de atunci păşesc tot mai agale,

iar sufletu-mi e pasăre de fum

 

 

 


copilăria

 

Selena – ulei pe pânză, tablou de Radu BERCEA

 

 

copilăriei i-am aflat o urmă

în timpul fără timp și-atât de ciclic,

pe cer păștea o uriașă turmă

vegheată de păstorul mioritic

și mi-a fost milă de destinul lui

și de căderea amplă în destine:

de vezi ce văd, ai grijă să nu spui,

păstrează taina numai pentru tine!

 

 

 

apoi și urma se pierdu pe cer

în zvâcnet cald de aripi dobândite

lăsându-mă pribeag în efemer

să-mi număr pașii, să socot clipite

și să aștept aripile să-mi crească

să pot zbura din propriul meu destin:

speranța e o danie cerească

flămândă-ntotdeauna de senin

 

 

 


Naşul uneltirilor împotriva Bucovina Rock Castle

 

 

 

Pe vremea celei de-a treia sau a patra ediţii „Bucovina Rock Castle”, un eşuat pe la „Monitorul de Suceava” îmi sugera că numai el poate ridica festivalul, în baza „intrărilor” pe care el cică le-ar avea, iar eu nu. Curios din fire, l-am întrebat unde are „intrare”, iar el mi-a răspuns, cu o mină brusc importantă: „La Domnul Niculai Barbă!”.

 

 

 

 

Pe vremea aceea, ca şi acum, Barbă purta dosarele lui Flutur, dar fără funcţie pandemică în Consiliul Judeţean Suceava, ci doar ca umil consilier personal al Stăpânului. Activa prin comitetul administrativ al Centrului Cultural „Bucovina”, împreună cu alţi înstrăinaţi de cultură, dar încă nu-l apucase morbul genialităţii vizionare strategice. Era în relaţii strânse cu eşuatul de la „Monitorul”, dar, deşi eşuatul se dădea drept geniu al organizărilor de spectacole rock, deşi nu organizase nici unul, dar folosea ca argument decisiv faptul că îl cununase pe un component al trupei „Bucovina”, Barbă nu a complotat, multă vreme, împotriva Festivalului „Bucovina Rock Castle”. A făcut-o mult mai târziu şi continuă să distrugă Festivalul, cu argumentul logistic al Naşului şi al Finului rock. „Serile muzicale sucevene”, din august 2021, au fost produsul genialităţii lor. Bravo! Oricum, pe noi nu ne mai interesează.

 

 

 

 

Pentru viitor, Naşul, Finul, Barbă şi cu Flutur, care încă e ocupat cu incredibilul „festival al democraţiei liberale”, vor avea propriul lor festival de rock, prilej pentru Flutur ca să-şi ţipurească strigăturile creaţie proprie şi în ritmurile rock-metal ale vestitorului de pustietate „Cântă cucu-n Bucovina”. Centrul Cultural „Bucovina” a fost izgonit dintre organizatori şi interzis, iar masa şi cazarea pentru trupele din festival au fost abrogate, devenind strategie economică PD-liberală. Taman ca în întreaga patrie, în care fluturiştii PDL implementează, pentru întregul popor, foametea, frigul şi întunericul. Bravo lor!

 

 

 

 

Tăind masa şi cazarea (costau, pentru o ediţie completă şi complexă, circa 800 euro), Naşul şi Finul vor avea doar 30.000 euro (numai scena costă 10.000), cu care să spargă gura târgului. Le dorim succes deplin, ca şi la guvernare, mai ales că, după stereotipul lui Flutur, în fiecare dimineaţă Barbă şopteşte ca pe rugăciune: „Gata, de mâine, dimineaţă, trecem la treabă!”.  Io-te, fleoşc!

 

 


Cămășile de după – în română și ebraică

 

 

 

Faceți CLICK pe copertă, dacă doriți să răsfoiți cartea.

 

 

Fratele meu, poetul Menachem M. Falek, mi-a tradus o carte de poezie, „Cămășile de după”. Din prietenie, din rădăcină comună în „Națiunea Poeților”. A făcut-o într-o perioadă a vieții în care dureri necurmate îi încleștează clipitele. Faptă superbă, dumnezeiască, demnă de toată prețuirea.

 

Astăzi, am primit vestea că placheta „Cămășile de după” a fost publicată în Editura EMDA din Tel Aviv și că, în zilele următoare, va fi scoasă pe piață. Ceea ce înseamnă că Menachem Falek a făcut o traducere excelentă, dacă o editură din cealaltă patrie a lui și-a asumat costurile publicării. Și mai înseamnă ceva: în Israel încă mai supraviețuiește un popor însetat de poezie.

 

 


Pagina 45 din 1,492« Prima...102030...4344454647...506070...Ultima »