Nicolae IORGA: Poeziei teosofice

Spre cele care ne întrec

Tăcere-adâncă se cuvine,

Iar nu să-ncerce orişicine

Să le cuprindă-n capul sec.

Şi profeţiile nu cer,

Spre a rosti o nouă lege,

Atâta doar cât înţelege

Un ţânc lovind cu fruntea-n cer.

(Cuget clar – Noul „Sămănător”,

Anul II, Vălenii de Munte, 1938, p. 156)