Nicolae IORGA: Bibliilor umane
Cărți de eternă tinerețe,
La care veacurile-n şir,
Legându-se pe-al nostru fir,
Pe rând aleargă să învețe,
Atunci când cu sau fără armă,
Clădiri, măreţe-mpărăţii,
Îngrămădite bogății
De-aripa vremilor se sfarmă,
Sunteţi, mai sus de stricăciune,
Unicul semn dăinuitor
Pe care omul trecător
Divinităţii îl opune.
(Cuget clar – Noul „Sămănător”,
Anul II, Vălenii de Munte, 1938, p. 136)