Nicolae IORGA: Bibliilor umane

Cărți de eternă tinerețe,

La care veacurile-n şir,

Legându-se pe-al nostru fir,

Pe rând aleargă să învețe,

Atunci când cu sau fără armă,

Clădiri, măreţe-mpărăţii,

Îngrămădite bogății

De-aripa vremilor se sfarmă,

Sunteţi, mai sus de stricăciune,

Unicul semn dăinuitor

Pe care omul trecător

Divinităţii îl opune.

(Cuget clar – Noul „Sămănător”,

Anul II, Vălenii de Munte, 1938, p. 136)