Nicolae IORGA: În Veneţia | Dragusanul.ro

Nicolae IORGA: În Veneţia

 

Selena – ulei pe pânză, tablou de Radu BERCEA

 

 

Gondola-ncet se plimbă pe valurile verzi,

În umbra de palate, supt razele de lună:

În lumi fără de capăt îţi pare că te pierzi,

Departe, uriaşii de bronz pe turnuri sună.

 

 

Albastru-i cerul nopţii de stele ţintuit,

O dungă luminoasă de-argint pe-ntinsa mare

Întinde luna plină şi valu-i încreţit

De vântul ce-l atinge cu dulcea-i dezmierdare;

 

În umbră vâsla sună, pe ape lunecând,

Vâslaşul cântă leneş în falnica lui limbă,

Cupolele bătrâne s-arată rând pe rând

Colo pe mal. Gondola molatec, lin se plimbă.

 

Împrejmuit e cerul de cercuri, ce sclipesc:

Pe piazza di San-Marco sunt sute de fânare

Ce raza şi-o afundă în mare, arabesc

Splendid pe care-l mişcă încet o tremurare.

 

Şi-nalt spunând splendoarea apuselor poveşti,

Cernitul turn se-nalţă în noaptea cea senină

Domnind peste palate cu frunţi împărăteşti,

În lumi de feerie, supt ceruri de lumină.

 

 

Iorga, Nicolae, Poezii (1890-1893),

Bucureşti 1893, pp. 5, 6)