Frumoasa, o istorie ca o poveste
Două dintre aşezările foste nemţene, acum băcăuane, Frumoasa şi Balcanii, îşi au temelia în vremuri anterioare Ţării Moldovei, puse de Bâlcu, unul dintre vitejii legendarului Dragoş Viteazul, cel care izbutise să-şi facă o ţărişoară, între Bacău şi Fălticeni, numită Câmpul lui Dragoş.
Numele aşezării Balcani, de pe pârâul Bâlca, vine, de altfel, de la Bâlco, satul numindu-se, inițial, Bâlcani (II, doc. 210), chiar şi în uricul obţinut de fiul lui Bâlcu, Petru Bâlco; numele satului Frumoasa, de pe pârăul Frumoasa Mare, proprietate a aceluiași Petru (fiul lui) Bâlco, a fost, inițial, Flocești – degenerescență de la Flacești (II. Doc. 188). Toate aceste sate, din Câmpul lui Dragoș, adică din formațiunea prestatală a lui Dragoș Viteazu, care cuprindea ținutul dintre părțile Bacăului și cel al Fălticenilor, unde se învecina cu Câmpul Perilor, deci cu o altă formațiune prestatală, prezintă și o genealogie de protopărinți, Dragoș Viteazul – Sima (Drăgușanul) – Danco, mai mult decât interesantă.
În doar câteva ceasuri, răspunzând indirect rugăminţii domnului Nicuşor Beţa, din Frumoasa, am izbutit să scot la iveală câteva mărturii, în care istoria pare să fi fost o adevărată poveste. Iată-le:
*
1424 (6932), octombrie 9, Suceava: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că acestor adevărate slugi ale noastre, Toader şi Lie, le-am dat un loc la Tazlău, la obârşia Frumoasei, unde iese din pădure, mai sus de Meteşti, ca să-şi pună şi să-şi aşeze mănăstire, să le fie uric şi ctitorie neclintită lor şi copiilor lor şi întregului lor neam, în veci.
Iar hotarul acelui loc să fie pe vechiul hotar şi pe unde le-a hotărât pan Giurgiu globnic. Iar la aceasta este credinţa domniei mele şi credinţa iubitului fiu al domniei mele, Iliaş voievod, şi credinţa tuturor boierilor noştri. A scris Neagoe gramatic, la Suceava, în anul 6932 (1424) octombrie 9”[1].
*
1472 (6980) octombrie 8: „Ştefan voievod, domn al Ţării Moldovei. Iată această adevărată şi credincioasă slugă a noastră, Petru, fiul lui Bâlco, ne-a slujit nouă drept şi credincios. De aceea, noi, văzând slujba lui dreaptă şi credincioasă către noi, i-am dat şi i-am întărit ocina lui dreaptă, un sat, anume Floceştii, pe Tazlăul Mare, pentru că el a şi mărturisit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri, mari şi mici, şi cu toţi megieşii săi, că privilegiile pe care le-a avut pe acel sat, pe Floceşti, pe Tazlăul Mare, de la bunicul nostru, de la Alexandru voievod, şi de la unchii noştri, de la Iliaş voievod şi de la Ştefan voievod, aceste privilegii ale lui, pe care le-a avut, toate i-au ars în casa lui Rusul din Floceşti, atunci când a ars şi privilegiul unchiului nostru, pan Vlaicul.
Deci, noi, văzînd mărturia lui bună şi dreaptă, de asemenea şi noi i-am dat şi i-am întărit ocina lui dreaptă, acel sat mai înainte spus, Floceştii. Şi niciodată să nu dobândească nimeni acel sat, Floceştii, cu nici un privilegiu, în oricare zile şi ceasuri, nici înaintea noastră, nici înaintea altora, cine va fi domn al ţării noastre, Moldova. Toate acestea mai sus scrise să-i fie de la noi uric, cu tot venitul, lui şi copiilor lui, şi nepoţilor, şi strănepoţilor lui şi întregului său neam, cu toate8 hotarele sale vechi, pe unde au folosit din veacul veacului. Aceasta scriem”[2].
*
1481 (6989) februarie 1, Suceava: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că au venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici, sluga noastră, Danco, fiul lui Sima, nepotul lui Dragoş viteazul, şi cu nepoţii lui de soră, anume: Giurgea, şi Anuşca, şi Vasutca, şi Mărie şi Neagşa, de bunăvoia lor şi nesiliţi de nimeni, nici asupriţi, şi au vândut dreapta lor ocină, din uricul lor drept şi propriu, un sat la Cobâle, anume Selivestrii, amândouă cuturile; şi au vândut acest sat însumi domniei mele, în preţ de 200 de zloţi tătăreşti. Şi sculându-se domnia mea, am şi plătit toţi aceşti bani mai sus-scrişi, totul cu bani gata, în mâinile slugii noastre Danco, fiul lui Sima, nepotul lui Dragoş viteazul, şi în mâinile nepoţilor săi de soră: Giurgea, şi Anuşca, şi Vasutca, şi Măria şi Neagşa, înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici.
Iar după aceasta, iarăşi a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici, Mărina Lolca, fiica lui Ioaniş Borilescul, de bunăvoia sa şi nesilită de nimeni, nici asuprită, şi a schimbat cu domnia mea ocina ei dreaptă, din uricul ei drept şi propriu, două sate, anume Borileştii şi Drăgoteştii, din Câmpul lui Dragoş, pe Nechid. Şi a dat Mărina Lolca aceste două sate, Borileştii şi Drăgoteştii, însumi domniei mele.
Şi iarăşi, în acelaşi ceas, m-am sculat domnia mea, de bunăvoia noastră, şi am dat aceste două sate, Borileştii şi Drăgoteştii, sfintei noastre mănăstiri de la Tazlău.
Iar domnia mea am dat Marinei Lolca, pentru aceste două sate ale ei, Borileştii şi Drăgoteştii, satul mai sus-scris, Selivestrii, la Cobâle, amândouă cuturile, şi încă am adăugat domnia mea Marinii Lolca, la acest sat, Selivestri, 240 de zloţi tătăreşti, totul bani gata, înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici, pentru aceea ca să-i fie acest sat Selevestrii, amândouă cuturile, Mărinii Lolca, de la noi, uric şi cu tot venitul, ei şi fraţilor ei, şi nepoţilor ei, şi strănepoţilor ei, şi răstrănepoţilor ei şi întregului ei neam, cine i se va alege cel mai apropiat, neclintit niciodată, în veci”[3].
*
1481 (6989) martie 12: „Pe Urseşti, în Câmpii lui Dragoş, a Tazlăului. / Velet 6989 (1481) martie 12. / Un uric tij de la Ştefan vodă, întăritură mănăstirii Tazlăului pe satul Ursăştii cu toate împregiururile, la Dragoşe Câmpul, ce l-au cumpărat măriia sa, drept 200 arginţi tătărăşti, de la Ana Nimăiasă şi Ivan, şi, dându-l miluire la mănăstirea Tazlăul, i-au întărit cu uricul acesta”[4].
*
1491 (6999) octombrie 15, Suceava: „Şi încă am dat şi am întărit acelei sfinte mănăstiri a noastre de la Tazlău şi braniştea care este în jurul mănăstirii, începând de la obârşia Nichidului, de la poiana ce se cheamă Poiana Pintenului şi în jos, pe Nichid, până la glod, şi de la glod drept la deal, la vârful dealului de la Racila, şi, pe deal, în jos, până la bouri, unde au fost lozniţele, iar de aici iarăşi pe acelaşi deal, în jos până la Runcul lui Bozie, iar de aici, drept peste pârâul Tazlăului şi la gura Frumoasei Mari şi pe Frumoasa Mare, în sus, până la Runc, care este la obârşia Frumoasei Mari, de aici drept la vârful dealului, care se cheamă Sihla Geamirei, de aici, în sus, pe deal, până la răchitiş, iar de la răchitiş, de asemenea, în sus, pe acelaşi deal, până la obârşia Lichidului, la poiana ce se cheamă Poiana Pintenului, de unde au început întâi. Acesta este tot hotarul acelei branişti mai sus scrise.
Iar la aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului, noi, Ştefan voievod, şi credinţa preaiubiţilor fii ai domniei mele, Alexandru şi Bogdan-Vlad, şi credinţa boierilor noştri. Aceasta scriem. / Suceava, în anul 6999 (1491) octombrie 15”[5].
*
1634 (7143) noiembrie 7: „Iată au venit, înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri, a mari şi mici, sluga noastră Tofan Sechel, ce au fost căminar, şi s-a pârât de faţă înaintea noastră cu Ionaşcu Văleşte, feciorul Micului, pentru a treia parte de giumătate de sat din Forloeşti şi a treia parte de Ongheni, unde cade Pârâul Sărat în poiana Tazlăului, şi a treia parte din Poiana cu Păcurile, şi a treia parte din păcuri şi a treia parte de dealul Tazlăului, din Poiana Preluncilor şi a treia parte din Poiana Săcăturilor, şi a treia parte din poiana de a chilie şi a treia parte pe vârful Tazlăului, în dealul la Giamăna, şi a treia parte din Frumoasa, unde este poiana Costovei.
Dar Ionaşcu Veleşte ne-a spus aşa, cum că sunt a lui drepte ocini şi moşii, iară sluga noastră Tofan Sechel auarătat înaintea noastră scrisori de cumpărătură şi de întăritură de la Alecsandru vodă şi de întăritură de la bătrânul Ştefan vodă, şi întăritură de la Radul vodă şi ferue (plata taxei de judecată la Divan – n. n.) de la Alecsandru vodă, şi de la Moisi Movila vodă, cum că au cumpărat Dinga hatmanul aceste părţi de moşie, ce scriu mai sus, de la Toader pitărelul şi de la frate-său Gavril, şi de la surorile lor, Drăghina şi Mărica, ficiori Dochii, nepoţi lui Gavril Dinga, iară Ionaşcu Veleşte n-a avut nici o-ntăritură pre aceste părţi de moşie, ci a rămas înaintea noastră şi a tot sfatul nostru şi din toată legea ţării, iar sluga noastră Tofan Sechel, ce a fost căminar, s-a îndreptat înaintea noastră şi ş-au pus şi ferue 12 galbini în visterie domnească.
Drept aceia, de acum mai mult ca să nu mai aibă pâră Ionaşcu Veleşte cu Tofan Sechel pentru aceste, nici să se mai acolisască în veci”[6].
*
1774, recensământul ordonat de mareşalul de câmp Rumeanţev:
Ținutul Bacăului: Satul Mănăstirii Tazlăului
15 iunie 1774
Ocolul Tazlăului Mare de Sus
Satul Mănăstirii Tazlăului
Toată suma caselor: 49. Scădere rufeturi, însă 49: 2 preoți, 2 femei sărace, 18 țigani, 27 scutelnici.
Birnici:
Ion Sâmion
Andreiu Toderiță
Grigori, vrâncean
Ioniță Toderiță
Dumitru Spănag
Dumitru Toderiță
Gavril Țârde
Neculai Morăraș
Gavril Hanul
Ștefan Hanul
Neculaiu Labiș
Toader Sârma
Ion, ciobanul
Pavăl, mocan
Petre, ungurian
Gravril sin (fiu) lui Grăpchinoiu
Lupul Labiș
Toader Merecică
Toader, arman botezat
Vasile Evul
Vasile Sârmă
Andreiu, rusul
Vasile Ciortan
Andreiu Gule
Gheorghi, arman
Costandin Han
Acsănti Ciotârcă
Rufeturi:
Popa Neculaiu
Popa Mihaiu
Anița, săracă
Smaranda, săracă
Țiganii ot tam:
Năstas
Pavăl
Manolachi
Sandul
Bucur
Vasile
Toader
Eni
Gavrilă
Ani
Gavrilă
Ion
Dumitru
Flore
Dinul
Costandin
Ion
Ion
ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 305
Ținutul Bacăului: Bălcanul
15 iunie 1774
Ocolul Tazlăului Mare de Sus
Bălcanul
Toată suma caselor: 15. Scădere rufeturi, însă 1: 1 femeie săracă. Rămân birnici 14.
Birnici:
Mihăilă Rață din Boțești
Gheorghe Rață din Boțești
Iacob Rață din Boțești
Ion, rusul, de acolo
Ștefan, rusul
Toader, rusul din Boțești
Iftimi, rusul din Boțești
Ion, prisăcariul
Dumitru, prisăcar
Toader Gioncul
Petre sin (fiu) lui
Pinteleiu fiul lui
Dumitru Hanu
Stan de acolo
Rufeturi:
Anița, săracă
ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 305, 306
*
1900: „Frumoasa, sat, în jud. Neamț, plasa Bistrița, comuna Tazlăul, situai în dreptul km 45 al șoselei Dobreni-Moinești, pe valea pârâului Tazlăul, satul Balcani, la Sud, și Tazlăul, la Nord. Are o populație de 180 familii…
Frumoasa, moșie, situată pe lângă moșiile Balcani și Tazlăul, jud. Neamț, plasa Bistrița, comuna Tazlăul”[7].
*
1890: „Balcani, moşie, situată la capătul dinspre Sud al comunei Tazlău, al plăşii Bistriţa şi al judeţului, între moşiile monastirii Tazlău şi Frumoasa, formând cu margínele sale dinspre Miază-zi hotarul dinspre jud. Bacău. Înainte de secularizare atârna de Monastirea Tazlaă (închinată sfântului Mormânt), astăzi aparţine statului. Are sat.
Balcani, sat, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa, situat 1a 40 km 500 metri depărtare de oraşul Piatra, în drumul şoselei judeţene Dobreni- Moineşti (la al 48-km 500 m); cu marginile sale formeză hotarul dinspre judeţul Bacău. Are o populaţie de 235 locuitori, care se-ndeletnicesc cu agricultura și creşterea vitelor. În acest sat se află o biserică, cu un preot și doi dăscăli etc. Înainte de secularizarea averilor mănăstireşti, acest sat, împreuna cu moşia cu acelați numire, aparţinea Mănăstirii Tazlău (v. Balcani, moşie).
Frumosa, moşie, situată pe lângă moşiile Balcani şi Tazlău, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa. Are sat.
Frumoasa, sat, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa, situat în dreptul km 45 al soşelei Dobreni-Moineşti, pe valea pârâului Tazlău, satul Balcani la sud şi Tazlău la Nord. Are o populaţiunc de 180 familii, care se îndeletnicesc cu agricultura.
Tazlău, comună rurală, la Sudul plasei Bistriţa. Ete formată din cătunele: Tazlău, Frumosa şi Balcani, cu o populaţiune de 2.871 suflete sau 687 famimii (2.869 au fost prezenţi, 2 absenţi din comună, la facerea recensământului populației), dintre care: 1.465 sunt bărbaţi, 1.406 femei; după starea civilă: 1.566 necăsătoriţi, 1.286 căsătoriţi, 212 văduvi, 7 divorțaţi; în raport cu instrucţiunea, 164 ştiu carte, 2.707 nu ştiu. Dintre locuitorii împroprietăriţi în 1864, sunt astăzi: 280 care trăiesc şi-şi stăpânesc locurile lor; 184 ca urmaşi; 257 sunt care, deşi însuraţi şi cultivatori dc pământ, n-au nici un soi de proprietate şi nici prilejiul de a moşteni ceva pe urma legiuiţilor lor părinţi.
Agricultura se face pe o întindere de 646 hectare, şi anume : 1 hectar grâu; 42 hectare hrişcă; 12 hectare secară; 347 hectare porumb; 2 hectare orz; 215 hectare ovăz: 3 hectare mei, 6 hectare cânepă; 1 hectar in; 6 hectare cartofi; 9 hectare fasole; 2 hectare mazăre. Imașul are o întindere de 220 hectare şi nutreşte 2.191 vite.
În acesta comună se află: 4 biserici, cu 10 servitori (din care o biserică catolică); venitul fonciar al pâmânturilor bisericeşti e de 1.150 lei anual; o școală.
Budgetul e de 6.450 lei, pentru venituri, şi 6.155 lei, pentru cheltuieli; taxa de 10 % asupra salariilor funcţionarilor se ridică la suma de 40 lei. Comunicaţia cu satele vecine se face prin şoseaua județeană Dobreni-Moineşti. Fondul drumurilor e de 1.000 lei, la venituri, și 920 lei la cheltuieli; salariul picherului e de 100 lei; salarul factorului poștal e de 500 lei anual. Din numărul total al locuitorilor, 109 datoresc Creditului Agricol.
Tazlău, ape minerale, situate pe moşia statului, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa, pe malul drept al pârâului Tazlău, la polele dealului Măgura-Mică. Înălţimea deasupra nivelului mării a acestor izvoare e de 430 metri. Izvorul principal (fiindcă sunt mai multe) se află la 2 km spre N-V de mănăstirea Tazlău.
Cea dintâi analiză calitativă a acestor ape s-a făcut de dl Dr. Bernath, şi aprobată de consiliul medical superior, după stăruinţa dlui M. Adămescu, prefectul jud. Neamț, pe-atunci (şi acuma primar al urbei Piatra); din acea analiză se constată că acele izvoare fac parte din clasa apelor alcaline-sodice-salifere şi bicarbonate; conţinutul lor este analog cu al apelor minerale de la Slănic, Ems, Royat, Gleichenberg.
A doua analiză s-a făcut de dl P. Poni, care a găsit, în 1.000 grame de apă, clor 6,2827; iod urme; anhidrită sulfurică: 0,0187; anhidrită carbonică, totală: 0,6096; hidrogen sulfurat: 0,0033; anhidrită silicică: 0,0090; oxid de calciu: 0,1680; oxid de stronţiu: 0,0029; oxid de magneziu: 0,0731; oxid de fier: urme; natriu: 5,0165; litiu: 0,0002; substanţe fixe în stare de sulfaţi, calculate: 13,1230.
Aceste substanțe dl Poni le grupează ipotetic în modul următor: Clorura de sodiu: 10,2160; clorura de litium: 0,0012; clorură de magneziu: 0,1100: carbonat de calciu: 0,2794; carbonat de magneziu: 0,0563; carbonat de fier: urme; sulfat de calciu: 0,0280; sulfat de stronţiu: 0,0051; anhidrită silicică: 0,0090 (suma substanţelor fixe: 10,7050; anhidrită carbonică în bicarbonaţi: 0.1524; anhidrită carbonică liberă 0,3048; hidrogen sulfurat: 0,0033.
Calculându-se gazurile în volume, s-a găsit că 1 litru de apă minerală cuprinde: anhidrită carbonică liberă 154 cc, hidrogen sulfurat 2 cc 167). Terenurile aparţin grupei terțiare; izvorul iese dintr-un chist argilos, care formează malul stâng al pârâului, apa se adună într-o escavaţiune, la malul pârâului Tazlău.
Proprietăţile fizice şi chimice sunt următoarele: apa este limpede, incoloră, cu un miros de hidrogen sulfurat şi cu un gust sărat, temperatura 14,50 C. Apa degajează puţin gaz compus din anhidrită carbonică, hidrogen sulfurat şi o hidrocarbură. Densitatea, determinată de dl Poni, este egală cu 1,0082, la temperatura 170 C. Hârtia de turnesol este înroşită, ceea ce indică o reacțiune acidă.
Aceste ape sunt bune contra reumatismului, accidentelor secundare și terțiare sifilitice și contra diferitelor eczeme (v. Buletinul Soc. de Med. şi natur. Iaşi, A. II, No. 6, 1888, P. Poni; idem studiul ap. Miner. din judeţ, de Dr. Al. Şaabner Tuduri; idem. Dr. D. Cantemir, Asachi A. III).
Tazlău, pârâu, în comuna Tazlău, plasa Bistrița; izvorăște din muntele Goșmanului şi curge printr-o vale foarte frumoasă, până în dreptul satului Tazlău, urmând direcţiunea Vest-Est; de aci, coboară într-o vale cu coastele râpoase şi descoperite, mergând paralel cu Bistriţa şi Siretul, printre masivul Tazlăului Mare şi al Berzunţului (jud. Bacău), traversând, până la hotar, în două rânduri soşeaua judeţeană Dobreni-Moineşti (în dreptul km 42-46 ramificat). Albia pârâului este bolohănosă, în partea superioară, şi conţine pietriș, în partea sa inferioară (v. Tazlăul Mare). Afluenţii săi, din judeţul Neamţ, sunt, pe dreapta: pâraiele Şoimului, Puciosului, Cociorvei, Babei, Naclad, (v. l. r.); pe stânga: pâraiele Carpen, Brusturos, Strajei, Peştiosu, Limpegioru, Răcilă, Carpăn, Radului.
Tazlău, monastire, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa, situată pe malul pârâului Tazlău, de la care şi-a luat numele, este zidită de Ştefan cel Mare, în al 41 an al domniei sale, iar de la Cristos 1397 (greșeală: 1497 – n. n.), pe locul unde mai înainte exista mănăstirea cu acelaşi nume, precum se constată dintr-un uric din 1481 al acelui Domn, prin care dă sf. Monastire din Taslău sau Tazlov, două sate din vecinătate: Borileşti şi Dragoteşti (v. Melchisedec: Notiţe istorice şi archeologice, adunate de pe la 48 M-ri şi biserici antice din Moldova, pag. 89-92, idem Frunzescu, Dicţionarul topogr. pag 476; idem Gr. Muşceleanu, op. cit., pag. 55-59, acești doi din urmă însă spun că Mănăstirea se află în jud. Bacău, ceea ce este eronat). Această monastire posedă mai multe inscripţii vechi, de la diferiţii donatori (v. loc. citate).
Taslău, sat, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa, situat pe pârâul cu a sa numire, la 30.800 km (greșeală: nu km, ci m – n. n.) depărtare de oraşul Piatra. Are o populaţie de vreo 287 familii, care se ocupă cu agricultura. În acest sat se află 3 biserici, o şcoală, populată de 45 elevi, reşedinţa comunei. Locuitorii se îndeletnicesc cu agricultura și creşterea vitelor.
Tazlău, moşie, pendinte de Monastirea Tazlău, în comuna Tazlău, plasa Bistriţa; are un venit din arendă anuală de 160 lei. Este proprietatea statului şi se mai numeşte Încungiurătorea Monastirei Tazlău.
Tazlăul-Frumos, pădure, de 14,700 pogoane, în plasa Bistriţa.
Tazlăul Mare, ramură de munţi, în grupa Trotușului, se prelungeşte în jud. Bacău, formând marginile bazinului Trotuș în acest judeţ (Notă: Valea Tazlăului, în privirea strategică, permite a întoarce apărarea din pasul Oituzului şi Uzului (jud. Bacău), conducând atacul prin pasul Moineştilor şi Teţcani, la Oneşti)”[8].
[1] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. I (1384-1448), București 1975, doc. 59, pp. 85, 86
[2] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. II (1449-1486), București 1976, doc. 188, pp. 280, 281
[3] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. II (1449-1486), București 1976, doc. 233, p. 356
[4] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. II (1449-1486), București 1976, doc. 234, p. 357
[5] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. III (1487-1504), București 1980, doc. 100, p. 200
[6] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XXII (1634), București 1974, doc. 278, p. 312
[7] Lahovari, George Ioan, Marele Dicționar Geografic al României, Vol. III, București 1900, p. 425
[8] Gheorghiu, Constantin D., Dicționar Geografic al județului Neamț (la anul 1890), București 1895, pp. 25, 175 și 364-367
