Cântecul copacului înflorit: Danei Elena Crăciun
*
Dincolo de cuvinte şi eres
am pus doar paşii lumii să măsoare
nervura frunzei, frunzele mai des
ademenind în păsări călătoare
*
Ecoul năzuinţelor din noi
lângă altarul neamului de-acasă,
eu însumi înfrunzind copacii goi
numai cu verbe şiroind pe masă,
apoi m-am ridicat şi am păşit
*
Cu bucurie calmă pe poteci
răzbind doar prin copacul înflorit
atât de des sub umbra stelei reci
ce mi-a fost dată doar pentru noroc,
iar când mă clatin ca un fulg de nea
un semn în ceruri caut şi mă joc
nins de cuvinte numai cu o stea.