Cântecul rostogolirii zarului: lui Mihai Ţînţar-Tandru
*
Mi-am rostogolit amintirile pe masă
imaginându-mi că am avut de trăit şi-am trăit:
hotărăşte-mă tu, cântăreşte-mă, iarnă nervoasă!,
am strigat spre ninsori, de ninsori răzvrătit,
iar ninsorile-n dans nebunatic au râs
*
Ţintuindu-mă-n cuiele îngheţului clare,
îmi pipăiam sufletul ca să aflu de îs
nălucire zvârlită înspre zări de ninsoare:
ţine-mă strâns!, am strigat mai apoi
ameţit de risipa frumuseţii totale
regăsind amintiri, bucurii şi nevoi
*
Tot pe masa aceea, masa filelor goale
adunate în timp de risipă şi viaţă
nescrisele cântece condamnându-le iar,
dar ninsoarea de-afară şi cu albul mă-nvaţă
rostogol aruncându-mă doar ca cifră pe zar:
undeva, din uitare, steaua mea mă îngheaţă.