Cântecul rostogolirii zarului: lui Mihai Ţînţar-Tandru | Dragusanul.ro

Cântecul rostogolirii zarului: lui Mihai Ţînţar-Tandru

*

Mi-am rostogolit amintirile pe masă

imaginându-mi că am avut de trăit şi-am trăit:

hotărăşte-mă tu, cântăreşte-mă, iarnă nervoasă!,

am strigat spre ninsori, de ninsori răzvrătit,

iar ninsorile-n dans nebunatic au râs

*

Ţintuindu-mă-n cuiele îngheţului clare,

îmi pipăiam sufletul ca să aflu de îs

nălucire zvârlită înspre zări de ninsoare:

ţine-mă strâns!, am strigat mai apoi

ameţit de risipa frumuseţii totale

regăsind amintiri, bucurii şi nevoi

*

Tot pe masa aceea, masa filelor goale

adunate în timp de risipă şi viaţă

nescrisele cântece condamnându-le iar,

dar ninsoarea de-afară şi cu albul mă-nvaţă

rostogol aruncându-mă doar ca cifră pe zar:

undeva, din uitare, steaua mea mă îngheaţă.