Bucovinei, de ziua ei, precum în fiecare an

În fiecare an, eu îi închin Bucovinei măcar câte o carte. În anul acesta, mai multe, care vor fi oferite publicului participant la manifestările patriotice, prevăzute prin lege, şi organizate, cu mult spirit de sacrificiu şi cu enormă dragoste de ţară de către organizatori. Nu-i ştiu şi nici ei nu mă ştiu, deci nu am nimic de pierdut.

Între timp, trăiesc despovărarea de cântec, urmând să o săvârşesc definitiv în 7 ianuarie, atunci când Andi îmi va prelua povara şi o va duce mai departe. Într-o săptămână, trebuie să termin “cântecele” şi să întru la tehnoredactare, între “Muşatinii” care îmi sunt atât de dragi.

În 28 noiembrie 2014, veţi primi, gratuit, cărţile şi revista cu coperţile reproduse mai sus. Memorie bucovineană, începând cu cea a atestării Bucovinei geografice (30 martie 1392), prezentată de cârmuitorii judeţeni, pe care, prin vot, mi i-aţi pus lespede pe creştet, cârmuitori care îşi închipuie că Bucovina a început, acum, 60 de ani (ptiu, drace!), prin înfiinţarea Ansamblului de Cântat la Nunţi şi în Campanii Electorale “Ciprian Porumbescu”. Halal să le fie!

Jurnalism No Comments Nov 20

La Rădăuţi, vernisaj pentru cântecul… Lebedei

Vernisajul expoziţiei de pictură de la Rădăuţi

Miercuri, 19 noiembrie 2014, împreună cu Mihai Mânzaru-PIM, Constantin Ungureanu-BOX, Roman Istrati, Tiberiu Cosovan, Aurel Alexa şi Ionică Băiţan, directorul Şcolii de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, am descins în Rădăuţii Maestrului Dimitrie Savu şi al prozatoarei Mălina Aniţoaie, ca să vernisăm, în faţa pictorilor şi fotografilor locali, propria lor expoziţie.

Maestrul Dimitrie Savu

Rădăuţii sunt, de cam prea multă vreme, un târg pustiu, dar tot am avut noroc să întâlnesc şi un om din urbe, domnul Nicolae Preutesi, pe care îl ştiu de ceva vreme şi căruia, pentru eroismul de a fi rămas ultimul iubitor de cultură din Rădăuţi, i-am dedicat un poem în acrostih:

Cântecul Lebedei: lui Nicolae Preutesi

Nord răstignit pe crucea lui de stele

incendiat adesea de ninsori

cu trupul meu, cu mâinile rebele

o să-ţi zidesc o pasăre în nori

lângă conturul timpului ce toarce

altare aspre-n trupuri care vin,

eu trec prin ele pentru-a mă întoarce

Prădat în nord de furii din destin;

rămas sărac, cu verbele-n derivă

eternităţii nordului îi strig

un cântec doar şi îl trimit misivă

tăcerilor ce rătăcesc prin frig:

e timpul meu, nostalgica ninsoare

s-a rupt din depărtarea impulsivă,

iar pasărea zidirilor dispare.

Vernisaj între artişti

În atmosfera aceea intimă şi caldă, m-am simţit fantastic, mai ales atunci când am aflat că pozăritul e artă, tataie, şi că, dacă-ţi place vreo nimereală de-a mea, musai e să plăteşti, că doar am devenit autor pozaristic! Glumesc, desigur (ei nu!), pentru că de la mine puteţi să luaţi orice, pai puţin năravurile (tare-s păguboase, şi de aceea), iar eu voi fi chiar fericit să vă constat că vă place un ceva din tot ceea ce fac. Deocamdată, poze (cu un aparat prost, dar nu-i bai!):

Tiberiu Cosovan şi Mălina Aniţoaie

Imagine cu dom’ director (să trăiţi!) Băiţan în prim plan

Precizare: singurul rădăuţean care iubeşte cultura fără să o şi practice, domnul Nicolae Preutesi, este al doilea din stânga, în imaginea de mai sus.

Jurnalism, Poezie de ion dragusanul No Comments Nov 20

cântecele despovărării

altă machetă de copertă şi alt titlu

pentru că va fi ultima mea carte de poezie, închinată, prin tehnica acrostihului, celor între care mi-i drag să trăiesc, încerc să nu uit pe nimeni dintre oamenii vii ai acestui oraş, pe care îi şi cunosc, lucrând, grăbit, poem după poem

pentru că e prima carte de poezie, în care poemele fiului meu, scrise şi cântate în engleză, vor vedea lumina tiparului bilingv, în engleză şi în română, freamăt de nerăbdare, în aşteptarea ei

încă nu ştiu cum va arăta această carte şi sub ce titlu vi se va înfăţişa sufletul meu, care a avut norocul să se nască în două trupuri, dar amândouă ducând prin vremuri dulcea povară a cântecului

ion drăguşanul