La Rădăuţi, vernisaj pentru cântecul… Lebedei

Vernisajul expoziţiei de pictură de la Rădăuţi

Miercuri, 19 noiembrie 2014, împreună cu Mihai Mânzaru-PIM, Constantin Ungureanu-BOX, Roman Istrati, Tiberiu Cosovan, Aurel Alexa şi Ionică Băiţan, directorul Şcolii de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, am descins în Rădăuţii Maestrului Dimitrie Savu şi al prozatoarei Mălina Aniţoaie, ca să vernisăm, în faţa pictorilor şi fotografilor locali, propria lor expoziţie.

Maestrul Dimitrie Savu

Rădăuţii sunt, de cam prea multă vreme, un târg pustiu, dar tot am avut noroc să întâlnesc şi un om din urbe, domnul Nicolae Preutesi, pe care îl ştiu de ceva vreme şi căruia, pentru eroismul de a fi rămas ultimul iubitor de cultură din Rădăuţi, i-am dedicat un poem în acrostih:

Cântecul Lebedei: lui Nicolae Preutesi

Nord răstignit pe crucea lui de stele

incendiat adesea de ninsori

cu trupul meu, cu mâinile rebele

o să-ţi zidesc o pasăre în nori

lângă conturul timpului ce toarce

altare aspre-n trupuri care vin,

eu trec prin ele pentru-a mă întoarce

Prădat în nord de furii din destin;

rămas sărac, cu verbele-n derivă

eternităţii nordului îi strig

un cântec doar şi îl trimit misivă

tăcerilor ce rătăcesc prin frig:

e timpul meu, nostalgica ninsoare

s-a rupt din depărtarea impulsivă,

iar pasărea zidirilor dispare.

Vernisaj între artişti

În atmosfera aceea intimă şi caldă, m-am simţit fantastic, mai ales atunci când am aflat că pozăritul e artă, tataie, şi că, dacă-ţi place vreo nimereală de-a mea, musai e să plăteşti, că doar am devenit autor pozaristic! Glumesc, desigur (ei nu!), pentru că de la mine puteţi să luaţi orice, pai puţin năravurile (tare-s păguboase, şi de aceea), iar eu voi fi chiar fericit să vă constat că vă place un ceva din tot ceea ce fac. Deocamdată, poze (cu un aparat prost, dar nu-i bai!):