Cântec în văzul învierii: lui Carmel Georgescu

*

Cu aripile larg crucificate

au năvălit în atmosferă corbii,

răzbate iarna în singurătate

mestecenii adorm, şi numai orbii

extaziaţi de sunetul ninsorii

lasciv dansează-n intimă orbire

*

Găsindu-şi fericiri în iluzorii

ecouri de căderi, de primenire:

o să le-aştern în cale, sub picioare,

relicvele cuvintelor, risipa

gorganelor de stele căzătoare

eternizându-mi iarna cu aripa

sau o să-mi pun veşmintele tăcerii

chemând cu disperare numai clipa

urcuşului în văzul învierii?