Dragusanul - Blog - Part 1067

Ambientul artelor: LOUNGE, spaţiu cultural adjudecat

Lounge, spaţiu cultural adjudecat

Lounge, spaţiu cultural adjudecat

*

Roman Istrati, deşi a publicat puţine cărţi (dar ce cărţi a scris!), este unul dintre cei mai iubiţi scriitori înnăscuţi ai Sucevei. Dovada: ieri, 7 septembrie 2015, când a împlinit 6 veacuri de existenţă, incinta spaţiului cultural adjudecat LOUNGE era supraaglomerat cu sucevenii care chiar există. Unii dintre ei au şi omagiat, prin discursuri inspirate, omul şi opera, Roman Istrati fiind şi un mare poet, în ciuda faptului că a publicat o singură carte de poezie (dar va urma “Decalogul”), şi un prieten al tuturor, un prieten când poznaş ca un copil, când de o sobrietate… umoristică savuroasă, dar întotdeauna drept şi cinstit.

*

Cu regretul că, din pricina unei afurisite de sinuzite, care mă chinuia de o săptămână, dar de care am scăpat, peste noapte, urmând sfatul Preşedintelui C. J. Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor (leac băbesc: un bob de unt pus, la culcare, într-o nară, iar mai târziu, alt bob de unt, pus în cealaltă nară – şi am scăpat şi de înfundarea nasului!), deci cu regretul că, din pricina stării  de sănătate, am ratat prilejul de a-i fotografia pe jurnalistul Tiberiu Cosovan şi pe domnul General Burlui, vă prezint câteva personaje dintre cele care au dat viaţă ambientului artelor, ieri, 7 septembrie 2015:

*

Parohul Viorel Vârlan, confesorul regretatei mame a lui Roman Istrati

Parohul Viorel Vârlan, confesorul regretatei mame a lui Roman Istrati

Inimoasa jupâneasă Angela Zarojan, pe când pupa sărbătoritul

Inimoasa jupâneasă Angela Zarojan, pe când pupa sărbătoritul

Verginel Iordache, rememorând vremurile când Poetul ascundea rachiul în... vazele de flori

Verginel Iordache, rememorând vremurile când Poetul ascundea rachiul în… vazele de flori

Gabriel Cărăbuş, mărturisind despre firea dreaptă a Poetului Roman Istrati

Gabriel Cărăbuş, mărturisind despre firea dreaptă a Poetului Roman Istrati

Dumitru Brădăţan şi giumbuşlucurile lui lingvistice

Dumitru Brădăţan şi giumbuşlucurile lui lingvistice

Cornel Grosaru, dezvăluind originea bustului lui Petru Muşat

Cornel Grosaru, dezvăluind originea bustului lui Petru Muşat

Minunata doamnă Rodica Alexandru, între foştii liceeni ai Domniei Sale

Minunata doamnă Rodica Alexandru, între foştii liceeni ai Domniei Sale

Cernăuţeanu Iurie Levcic, asumându-şi prietenii

Cernăuţeanu Iurie Levcic, asumându-şi prietenii

Iurie Levicic, arătând Trofeul "Mioriţa", pe care avea să-l înmâneze Poetului

Iurie Levicic, arătând Trofeul “Mioriţa”, pe care avea să-l înmâneze Poetului

Universitara Elena Brânduşa Steiciuc, promiţând o cronică de carte

Universitara Elena Brânduşa Steiciuc, promiţând o cronică de carte

Umoristul Constantin Horbovanu, cu un catren de-al lui Omar

Umoristul Constantin Horbovanu, cu un catren de-al lui Omar

Dănuţ Lungu, întărind sunetul ziditoarelor cuvinte

Dănuţ Lungu, întărind sunetul ziditoarelor cuvinte

Ambientul artelor: sucevenii care şi există

Ambientul artelor: sucevenii care şi există

Ambientul artelor, la Suceava, la început de săptămână

Ambientul artelor, la Suceava, la început de săptămână

Ambientul artelor, văzut din culisele întâmplării

Ambientul artelor, văzut din culisele întâmplării

Ambientul artelor: suceveni, cântându-i "La mulţi ani!" Poetului Roman Istrati

Ambientul artelor: suceveni, cântându-i “La mulţi ani!” Poetului Roman Istrati


Pictorul Dimitrie SAVU mi-a luminat sufletul

Andi, pictat de Dimitrie SAVU

Andi, pictat de Dimitrie SAVU

*

Astăzi, 7 septembrie, în vreme ce încercam să-i asigur poetului şi publicistului Roman Istrati una dintre cele mai frumoase zile din viaţa sa, un rădăuţean mă căuta pe la Centrul Cultural “Bucovina”, ca să-mi înmâneze un dar din partea splendidului meu prieten rădăuţean, pictorul Dimitrie Savu. Prins cu treburile, nici nu am avut când desface pachetul şi-abia târziu, când am ajuns acasă, am îndepărtat ambalajul şi am rămas blocat: nici măcar soţiei nu-l puteam arăta, de teamă să nu-i dăuneze şocul. În tablou era Andi, pictat după coperta alb-negru a cărţii mele şi a lui Andi, “despovărarea de cântec”, pe care am lansat-o în ianuarie şi în care, în mod firesc, un poem era închinat Maestrului Dimitrie Savu, prin tehnica acrostigului.

*

A durat ceva vreme până să-mi revin, pentru că tabloul surprinde mai bine şi decât un aparat de fotografiat dezlănţuirea şi risipa de energie care-l cuprind pe Andi, atunci când cântă. L-am sunat pe admirabilul om şi artist Dimitrie Savu şi i-am zis că bunul Dumnezeu, care mi-a întors imediat şi înzecit bucuria pe care i-am adus-o lui Roman Istrati, cu siguranţă că îi va aduce şi Domniei Sale, imediat şi înzecit, lumina cu care Dimitrie Savu mi-a purificat sufletul.

*

Fotografiat târziu şi fără bliţ, tabloul nu arată, în cele două imagini care însoţesc acest material, nici pe departe la fel de minunat cum arată în realitate. Mulţumesc, prietene!

*

Doamne, nu ţi-am cerut, de multă vreme nimic, mulţumindu-ţi mereu pentru ce-mi dăruieşti. Dar acum te rog, Doamne, întoarce-i înzecit Maestrului Dimitrie Savu bucuria pe care mi-a adus-o!

*

Andi Drăguşanul, în viziunea pictorului Dimitrie Savu

Andi Drăguşanul, în viziunea pictorului Dimitrie Savu


Robeanu, limpede ca un istoric, plastic ca un sculptor

B3

*

Eram de mult în Cernăuţi şi nu-l cunoşteam încă. Dar îi auzisem de faimă. Oraşul povestea legendele ce se pot povesti despre un tânăr care studiază şi iubeşte.

*

Când l-am văzut mai de aproape, legendele mi s-au părut fireşti. În trupul lui mare, reînviat parcă de sub un dolmen, puteai bănui multă viaţă; totuşi, ochii lui trădau mai mult curiozitatea de a asculta, decât dorinţa de a vorbi însuşi. Era un om care, în conştiinţa valorilor sale, prefera să rămână un pas înapoi, ştiind că oricând poate înainta doi-trei; era om care ura arta de a se vârî în sufletul oamenilor şi care cerea şi pentru sine aceeaşi cruţare. Ne-am cruţat, în acest înţeles, unul pe altul şi am fost buni prieteni. O singură dată n-a fost sincer: nu mi-a spus că voieşte să moară.

*

Moartea nu i se păruse niciodată îngrozitoare. De mult ea era, pentru el, o simplă „veşnică uitare”, care se scoboară „blândă” peste noi şi în care intri „fără veste”.

*

De mult iluziile tinereţilor îl părăsiseră: un vânt mai mult moleşitor, decât spulberător fusese şi Schopenhauer. Avea conştiinţa că-i vinovat de ceva şi-l rugase, discret, în versuri, de iertare pe tatăl său – o, ce enorm şi sfios respect avea el de acest tată! –, pe ea. Era, pe atunci, un om întârziat în viaţă, dar înaintat în idealuri, simţind dureros durerea altora că el nu poate fi altfel. Îl aşteptau toţi, se împăcaseră toţi cu firea lui, dar el se priveghea şi, văzându-se limpede, negăsind în sine putinţa unei mari energii lumeşti, suferea în sine. Şi, cât putea, fugea de lume.

*

Gândul morţii zboară uşor spre astfel de suflete, cum zboară păsărica pe creanga abia înflorită şi-o scutură de flori.

*

B2

*

Când l-am cunoscut eu, fondul acesta trist sufletesc îl stăpânea mai puţin. Se simţea, nu-i vorbă, foarte bine în căsuţa ce-şi închiriase în Cernăuţi, departe de centru, într-o curte părăsită, să citească… încă (!) pentru doctorat – eu l-am găsit, odată, citind un vechi drept austriac, scris în limba medievală germană; dar se simţea tot atât de bine în crângul de la Horecea, pe pajişte verde, la o masă cu pahare; ori, iarna, în câte-o excursie la Sadagura, între păreţii înguşti ai unei odăi cu o fereastră mare spre uliţă, unde ne încălzeam cu un vin bun, de ne ţinea de cald până la podul Prutului, loc de repaus şi contemplaţii. O seamă de studenţi aveau dreptul meritat de a ne însoţi în aceste tinereşti colindări, cu prilejul cărora se vorbeau frumoase lucruri.

*

În bolta de la „Craiul Negru“

Acolo-i vinul minunat.

Acolo trei voinici aseară

Într-un ungher s-au aşezat

 *

Au pene roşii-n pălărie

Şi tinereţe în obraz.

Mustăţile, aşa de dârze

Şi vorbele aşa cu haz…

*

Şi unul sare în picioare,

Zâmbind mânuţele i-a prins.

Guriţa-al doilea îi sărută

În şagă mai, mai înadins.

 *

Iar cel din urmă stă deoparte

Aşa de palid, chinuit –

Ah, mult amar şi, totuşi, dulce

În ochii săi ea a citit.

*

 

Privindu-l cum scrie, peste umeri, Uhland ar putea zâmbi mulţămit de opera lui T. Robeanu. Când scrie astfel, în felul baladei germane, cu mici urme în felul „dulcelui bard din Bolintin”, T. Robeanu este limpede ca un istoric, plastic ca un sculptor, impecabil ca isteţime când alege scena ori pointa, original; vezi, de pildă, „Novela de castel”.

*

Este păcat că T. Robeanu n-a voit – nu s-ar putea zice: n-a putut – să facă din aceste evocări ale trecutului o intenţie mai stăruitoare şi mai rodnică.

*

Când trebuie să-şi cânte viaţa sa, claritatea se micşorează; i-o micşorează sfiala-i firească; poezia lui devine o aluzie delicată, nu o mărturisire fără rezerve, care iubeşte descripţia brutală:

*

Şi numai gândul meu pribeag

Va trece-n taină al tău prag

Şi, nevăzut, va săruta

Şi ochii tăi, şi inima.

*

„Viaţa nouă” crede că T. Robeanu „singur nu punea desigur mult preţ” pe poeziile sale. Şi eu cred aceasta. Dar eu ştiu că aceeaşi atitudine o avea şi faţă de cercetările sale istorice, a căror culegere o cere numita revistă. El n-a emoţionat lumea prin mulţimea lucrărilor, dar a ţinut mult să arate cum ar face el ce alţii fac atât de fără duh. Fragmentul este deseori mai bun decât întregul.

*

G. Bogdan-Duică

(Luceafărul, Anul VII, nr. 23/1908, pp. 555, 556)


Lăutarii, horele şi giocurile Bucovinei istorice

Taraful lui Nicolae Picu, la scaldele de la Lăpuşna

Taraful lui Nicolae Picu, la scaldele de la Lăpuşna

*

Dincolo de legendările mai mult sau mai puţin părtinitoare, lăutăria din Bucovina înseamnă, prin mărturiile pe care le-a lăsat, şi o contribuţie la memoria obştească a locurilor, dar şi o rădăcină de necontestat, pe care, în curând, voi găsi calea să o pun la dispoziţia tuturor, în variantă audio, ca să puteţi înţelege şi singuri cât de ne-bucovinean este folclorul ultimilor 70 de ani şi, mai ales cel al asaltului democratic al netoţilor asupra televiziunilor locale, via – penibilele festivaluri „de masă”,  cu jurizări şi mai înstrăinate şi de cauză, şi adevăr.

*

Materialul care urmează nu înseamnă, deocamdată, decât fişele cu care pregătesc, încetul cu încetul, o carte despre spiritualitatea bucovineană obştească reală, un inventar al forţelor lăutăreşti şi al repertoriilor de la cumpăna veacurilor XIX şi XX. Mai am de precizat doar faptul că posed copiile tuturor partiturilor repertoriilor de mai jos şi că, după ce le vom fi auzit, probabil că le vom înregistra cu o vioară, două, pentru fonotecare, iar pe cele mai frumoase şi mai caracteristice pentru muzica veche bucovineană le vom rezerva “Zicălaşilor“. Pentru că, oricât s-or da de ceasul morţii pentru dispariţia “Zicălaşilor” unii, alţii, “Zicălaşii” vor continua să vă facă martori vii şi ai trecutelor vremi. În fond, ăsta-i rostul zicălaşilor şi de-aceea noi i-am căutat, i-am aflat, i-am înţeles şi, apoi, i-am întrupat.

*

 BĂIŞEŞTI

*

Ambrozie Frijan din Băişeşti, vioară, n. 1870. Repertoriu: „Drăceanca”, „Durduleana”, „Vivat la masă”, „Busuioc”, „Corabasca”, „Stroieşteanca”, „Hora mielului”.

*

BĂLĂCEANA

Foca Cobzari din Bălăceana, vioară, n. 1867. Repertoriu: „Chiperi”, „Mocanu”, „Dolhasca”, „Ţâgăneasca”, „Corabasca”, „Ciofu”, „Horă veche”.

*

BOSANCI

*

Constantin Mihailescu din Bosanci, vioară, n. 1882. Repertoriu: „Câte doi”, „Doi cu doi”, „Fudula”, „Doi cu doi – alt joc”, „Tropoţica”, „Busuioc”, „Hora scuturată”.

*

Nicolai Aliman din Bosanci, vioară, n. Repertoriu: „Caiser”, „Ţânţăroiu”, „Turceasca”.

*

CERNĂUŢI, 1880

*

Alecu Lupaşco din Cernăuţi, în 1880: „Horă”, „Horă II”.

*

DRĂGOIEŞTI

Axenti Niţan din Drăgoieşti, vioară, n. 1889. Repertoriu: „Jocul flecăilor”, „Mărunţica”, „Brâu”.

*

DORNA CANDRENI

Calinic Capră din Dorna Candreni, zicălaş şi viorist, n. 1892. Repertoriu (cântece): „Norocul mieu!”, „Nevasta, bărbatul şi ibovnicul”.

*

FRĂTĂUŢII NOI

Pamfil Furcaş din Frătăuţul-Nou, vioară, n. 1857. Repertoriu: „Oleandra”, „Floarea”, „Cărăşel”, „Greceasca”, „Malanca”, „La înhorbotat”, „Ţânţăroiu”, „Ciofu”, „Moldoveneasca veche”, „Moldoveneasca veche”, „Hora lui Cuza”.

*

Ilie Marcu din Frătăuţul-Nou, vioară, n. 1870. Repertoriu: „Ciobănaşu”, „Şepteleanca”, „Dâca Neagul”, „Rândunica”, „Golaneasca”, „Plângi, mireasă”, „Brâu moldovenesc”, „Ţânţăroiu”, „Munteneasca”, „Danţu”, „Danţu II”, „Arcanul”, „Hora Frătăuţului”, „Hora scuturată”, „Hora mireselor”.

*

GRĂNICEŞTI

*

Iordachi Gherasim din Grăniceşti, vioară, n. 1869. Repertoriu: „Româneasca”, „Moş bătrân”, „Cântec de joc”, „Cântec la masă”, „Cuza”, „La pornire”, „Cântec la masă”, „Cântec românesc”, „Danţul”, „Horă Veche”.

*

Mihalachi a lui Vasile Moroşan din Grăniceşti, vioară, n. 1875. Repertoriu: „Pripoianca”, „Cu schimburile”, „Corabeasca”, „Brâu”, „Ardeleneasca”,

*

GURA HUMORULUI

*

Orchestra lăutarilor din Gura Humorului, în 1907: „Hai, leliţo”, „O rusască”.

*

Alecu Marcu (cu Goriuc) din Gura Humorului, zicălaş şi viorist, n. 1847. Repertoriu (cântece): „Auzit-am eu prea bine”, „Frunză verde mătrăgună”, „La fântâna cea de peatră”.

*

Ionică Goriuc (cu Marcu) din Gura Humorului, vioară, n. 1843.

*

GURA SADOVEI

Nicolai Pazari din Gura Sadovei, vioară, n. 1870. Repertoriu: „Cărăşel”, „Trandafir”, „Busuioc, la păhar dulce”, „Stroieşteanca”, „Brâu”.

*

Nichita Zlotar din Gura Sadovei, vioară, n. 1884. Repertoriu: „Ciocălău”, „Graceasca”, „Baraboi”, „Bătrâneasca”, „Lespejioara”, „Păunaşu”, „Pădureanca”, „La-nbalţatu”, „Horă veche”, „Hora Pauşa”.

*

GURA SOLCI

*

Gheorghe Chiciu (cu Bujdei) din Gura Solcei, vioară-primaş, n. 1875. Repertoriu: „Frunză verde mărăcine”, Mărioară din poiană”, „Cântec bătrânesc”, „Ciobăneasca”, „Cu schimburile”, „Trii leşeşti”, „Ardeleanca”, „Arcanul”, „Horă veche”, „Hora lui Franţ”, „Hora tinereţelor”, „Hora bradului”. Am şi partitura “Horei Chiciu”, a lui Alexandru Berdescu, de unde trag concluzia că Chiciu a fost tatăl lui Gheorghe Chiciu.

*

Ion Ienciu Bujdei (cu Chiciu) din Gura Solcei, vioară-secund, n. 1851. Repertoriu: „Pe o stâncă naltă”, „Jocul babelor”, „Bulgaraş de gheaţă rece”, „Când era punguţa plină”, „Şapte fraţi”, „Cântec la masă”, „Chindie”, „Sârba noastră”, „Hora muntenească”, „Moldoveneasca”, „Hora Lenuţei”, „Hora frăţiei”.

*

Anghel Ienciu (cu Ion Ienciu) din Gura Solcei, zicălaş, n. 1875. Repertoriu (cântece): „O, iubita mea cea dulce”, „Frunză verde sălcioară”, „Frunză verde şi-o zmicea”,

*

Valentin Pribagă din Gura Solcei, vioară şi zicător, n. 1883. Repertoriu (cântece): „De la una, pân’ la două”.

*

HLINIŢA

*

Vasile Berna din Hliniţa, vioară, n. 1855. Repertoriu: „Mariţă, Mariţă”, „Sârbă veche”, „Hora Prutului”, „Hora veche”.

*

HORODNICU DE JOS ŞI DE SUS

Mihai Iroftei din Horodnicul de Jos, vioară, n. Repertoriu: „Când joacă zestrea”.

*

Gheorghe Luţa din Horodnicu de Sus, vioară, n. 1887. Repertoriu: „Coada”, „Bădeuceanca”, „Rotututunda”, „Drănicioara”, „Bâr, oiţă, bâr”, „Câte doi”, „Vicoveanca”, „La pripoi”, „Ciocălău”, „Buleandra”, „Jidaucuţa”, „Hora Prutului”, „Hora flecăilor”, „Hora nevestelor”, „Hora beţivului”, „Hora ţărănească”.

*

MAHALA

Ioan Chelbea din Mahala (cu Coiţan), clarinet, n. 1878. Repertoriu: „Un joc sătesc”, „Un joc”, „Horă ţărănească”,

Gheorghe Coiţan din Mahala, trompetă, n. 1875.

*

MARGINEA

*

Menţionat, cu o piesă, doar Batalan din Marginea, vioară, n. Repertoriu: „Horă veche”.

*

MITOCU DRAGOMIRNEI

Procopie Rodinciuc din Mitocu-Dragomirnei, vioară, n. 1874. Repertoriu: „Mitocanca”, „Moldoveneasca, melodie foarte veche”, „Horă din Mitoc”, „Hora legănată”, „Horă veche”.

*

OPRIŞENI

Vasile Muntean din Oprişeni, vioară, n. 1884. Repertoriu: „Rândunica”, „Jâdaucuţa”, „Ţâgăneasca”, „Brâu”.

*

OSTRIŢA

Gheorghe Todosan din Ostriţa, vioară, n. 1877. Repertoriu: „La uratul de Sf. Vasile”, „Sârboaica”, „Marş românesc”,

*

PĂLTINOASA

*

Ion Zlotar, din Păltinoasa, vioară. Repertoriu: „Sârbeasca”, „Moldoveneasca”, „Horă veche”, „Horă”.

Catrina Bradu (cu Zlotar) din Păltinoasa, „cu vocea”, n. Repertoriu (cântece): „Trandafir frumos”.

*

PĂRHĂUŢI

Gheorghe Cherar din Părhăuţi, vioară, n. 1867. Repertoriu: „Busuioc”, „Sârbeasca”.

*

PĂTRĂUŢII DE SUS

*

Ilie Bodnariuc din Pătrăuţii de Sus, vioară, n. 1854. Repertoriu: „Corabasca”, „Moldoveneasca”, „Danţu”.

*

PÂRTEŞTII DE JOS

Iancu Paranici din Pârteştii de Jos, vioară, n. Repertoriu: „Un joc ţărănesc”, „La scoaterea zestrei”.

*

 POIENI

*

Pentelei a lui George Portică din Poieni, vioară, n. 1860. Repertoriu: „Rusasca”, „Moldoveneasca”,

*

PUTNA

Ilie al lui Maftei Bubă din Putna, vioară, n. 1891. Repertoriu: „La scoaterea danţului”, „Fudula”, „Moldoveneasca”.

*

SFÂNTU ILIE

*

Ioan Popovici din Sf. Ilie, piston, n. 1887. Repertoriu: „Sârba Anicuţa”, „Rusasca”, „Corabeasca”.

*

STĂNEŞTII DE JOS

*

Isidor Poesteucă din Stăneştii de Jos, vioară, n. 1885. Repertoriu: „Tropoţâca”, „Ţâgăneasca”, „Corabiasca”.

*

STRAJA

Lăutarii săteşti din Straja: „Horă”.

*

STOROJINEŢ

*

Vasile Ispas din Storojineţ, cântăreţ lăutăresc, n. 1868. Repertoriu (cântece): „Frunză verde de măr dulce”, „Nu mă da, mamă, pi deal”, „Lele, nu te legăna”, „Hai, puicuţă, să giucăm”, „Dor de măritat”.

*

STULPICANI

*

Petrea Şecman din Stulpicani, cimpoi, n. 1864. Repertoriu: „Ţărăneasca”, „Trii şi trii”,

*

STUPCA

Ioan Bidirel din Stupca, vioară şi zicălaş, n. 1860. Repertoriu: „La păhar dulce”, „Puiculiţa”, „Ileana”, „Ţărăneasca”, „Hora ţupăită”, „Hora frumoasă”, „Hora mare”, „Foaie verde mărăcine” (cântec).

*

SUCEAVA

Grigore Vindereu, în 1881: „Horă bătrânească”, „Horă bătrânească II”, „Horă”.

*

Miron Samson din Suceava, clarinet, n. 1856. Repertoriu: „Portretul”, „Oleandra”.

*

Anton Turcu din Suceava, vioară, n. Repertoriu: „Foaie verde tiriplic”, „Stroieşteanca”, „Ardelenească”.

*

Matei Onofrei din Suceava, vioară, n. 1869. Repertoriu: „Sârbă”, „Sârbă II”, „Horă de la munte”,

 

Anton Turcu din Suceava, vioară şi zicălaş, n. 1865. Repertoriu (cântece): „Frunză verde de pe baltă”, „Frunză verde de pe hat”.

*

ŞCHEIA

Lazor Cherar (împreună cu Rostoş) din Şcheia, vioară, n. 1889. Repertoriu: „Busuioc”, „Rusasca”, „Brâu”, „Sârbă”.

*

Gheorghi Rostoş (împreună cu Cherar) din Şcheia, vioară, n. 1880. Repertoriu: „Ţâgăneasca”, „Corabeasca”, „Ciofu”, „Arcanu”, „Hora babelor”, „Horă”.

*

VALEA MOLDOVEI

Vamvil Plaiu din Valea Seacă, n. 1870. Repertoriu: „Polobocul”, „Luncuşoara”, „Doi şi doi”, „De-a mâna”, „Bulgar”, „Bulgar, un joc”, „Rusasca”, „Horă”.

*

VAMA

Nicolai Turcu din Vama, vioară, n. 1868. Repertoriu: „Ţărăneasca”, „La zestre”, „Danţu (Busuioc)”, „Hora lui Moş Cimpoi” (foarte veche).

*

VICOVU DE SUS

*

Costea Bogdaniuc (cu Bujdei) din Vicovu de Sus, cântăreţ lăutăresc, n. 1880. Repertoriu (Cântece): „Cenuşereasa”, „Vai, lelio, fa”, „Amărâta turturică”, cântec foarte vechi, „Femeia muncitoare”, „Aleargă popa la pădure”.

*

Alexandru al lui Vasile Bujdei din Vicovu de Sus, zicător şi vioară, n. 1835. Repertoriu: „Tropoţâca”, „Ciobanul”, „Măi flecăi, întoarceţi hora”, „De-a jocului”, „Trampalana”, „Zicală de gioc”, „Zicală de joc”, „Cântec vechi”, „De la Moldova”, „Boiereasca”, „La iertăciune”, „Zicală pentru flecăi”, „Zicală la înhorbotat”, „La pornire”, „Boiereasca II”, „Vicovancă”, „Marş românesc”, „Moldoveneasca”, „Danţul”, „Hora ţărănească”, „Hora mândrei”, „Hora frumoasă”, „Hora mireselor”.

*

ZAHAREŞTI

Constantin Soltan din Zahareşti, vioară, n. 1868. Repertoriu: „Şi are, măi”, „Busuioc – un cântec vechi”, „Busuioc”, „Rusasca”, „Horă”, „Horă II”, „Horă III”.

 


Pe muzica Mihaelei Popescu, întâlnire cu…

Cantautoarea Mihaela Popescu

Cantautoarea Mihaela Popescu

Risipitorul şi cu Căutătorul de sine

*

Luni, 7 septembrie 2015, începând cu ora 16, cel mai risipitor dintre toţi fiii risipitori ai istoriei umanităţii, Roman Istrati, ajuns la deja şase veacuri de existenţă, îşi va lansa cartea “d’istrati: jupânii“. Poetul şi publicistul înnăscut Roman Istrati va fi sărbătorit de Centrul Cultural “Bucovina” şi de instituţia particulară de cultură, sub emblema căreia încă mai există, Radio AS.

*

Odată cu Istrati, se va căuta pe sine burdujeneanul Adrian Moruzi, fost primar al Braşovului, prin cartea “Căutarea de sine“, editată de acelaşi Centru Cultural “Bucovina”.

*

Sarea şi piperul manifestării, în spaţiul scenografic al unei expoziţii de grafică Vasile Angel Siminiuc, pusă pe şevalete în spaţiul cultural adjudecat “LOUNGE” din holul Casei Culturii din Suceava, vor fi date, odată cu umorul savuros al oralităţii lui Roman Istrati, şi de cântecele uriaşei cantautoare Mihaela Popescu, născută şi trăitoare în Suceava, dar personalitate inconfundabilă în crearea şi interpretarea muzicii tinere româneşti.

*

Intrarea: LIBERĂ! Ieşirea: DIFICILĂ, pentru că Radio AS a pregătit, din câte am prins de veste, niscaiva delicatese, cu care să îşi asume fericitul eveniment, iar Poetul înnăscut, că doar de aia e înnăscut, şi-a pus în ghiozdanul cotidian un bax întreg de bere la cutie, pe care le va dărui doritorilor cu… doar 10 lei doza! Conform obiceiului curat românesc şi pe deplin sănătos.

*

Glumesc, desigur. Dar luni, 7 septembrie 2015, după ora 16, la “Lounge”, chiar se va petrece un eveniment cultural de excepţie şi ar fi păcat să-l rataţi:

*

AFIS Istrati M