O întâlnire secretă cu toamna

Astăzi, m-am trezit copac

Astăzi m-am trezit copac şi-mi auzeam luminile foşnind nostalgic, aşa că mi-am scos rădăcinile din pământ şi am pornit hai-hui, în căutarea toamnei. Aveam o întâlnire secretă cu toamna şi conveniserăm să o caut, până o s-o aflu. Ca să-i dăruiesc ei luminile mele, frumos împăturite şi legate cu un şnur de lumină, pe care-l păstrasem încă din primăvară.

Dacă aveţi, cumva, ca şi mine, nostalgia toamnei (de asta făcusem, pe vremuri, “Octombrie de Bucovina” – “De ce octombrie, şi ce legătură are octombrie cu Bucovina?”, întrebase Stela Acatrinei – cine a fost Stela Acatrinei? Nu ştiţi? Nu contează, o frunză, dusă de adierele şi brumele toamnei – “Păi, în 1 octombrie 1774 lanţul de ocupaţie a nordului Moldovei a fost complet, determinănd apariţia Bucovinei istorice; în 12 octombrie 1777, la Cernăuţi, Bucovina depunea jurământul de credinţă faţă de Austria; toate petrecerile româneşti, de după strânsul recoltei, începeau în octombrie, după moda nemţească a lui “Ocktober Fest”… “Bună, idee!”, a zis Gheorghe Flutur, înghesuind în buricul târgului fânarele “Produsului în Bucovina”, iar Ioan Cătălin Nechifor, în vizionarismul lui comod, deja se visa ştab al unei regiuni vieneze a răsăritului european. Cum, nu ştiţi nici cine-s Gheorghe Flutur şi Cătălin Nechifor? Nu contează. În fond, n-au fost decât nişte alte frunze, duse de adierile şi brumele toamnei… Phii!, m-am luat cu vorba), deci, dacă aveţi, ca mine, nostalgia toamnei, plecaţi, într-o zi senină, din Suceava (scăpaţi şi de sfinţenia găluşcărească a Sfântului Ion Lungu de la Suceava ot Prelipka!), pe la Litenii Bucovinei, Frumoasa (Drăgoi, vornicul de Tulova, adică de Vorniceni, avea un băiat, pe care l-a făcut stareţ la ctitoria lui, vechea Moldoviţa, şi o fată, pe care a făcut-o stăpână peste moşia de lângă Tulova – iar moşia băiatului se numeşte, de veacuri, Frumosu, tot aşa cum moşia fetei se numeşte, tot de pe atunci, Frumoasa; ceea ce înseamnă că frumoşi erau copiii lui Drăgoi Viteazul, ctitorul Drăgoieştilor, şi că s-a mai pierdut un mit sublim în cele două toponime – c-aşa suntem noi, românii, uituci şi indiferenţi). Dar iar m-am luat cu vorba, că-aşa-i felul meu – pălăvrăgesc, pălăvrăgesc fără ostenire – şi, ca să nu vă plictisesc mai departe, vă dau doar traseul: ieşiţi în şoseaua Fălticenilor prin Berchişeşti, iar după ce treceţi de Gura Humorului, o luaţi la stânga, urcaţi pe Suha, în sus, până pe Puzdra, coborâţi până în coasta Broştenilor, din care vrea să fugă Cioată, ca să ni se facă primar de Suceava (ce, Lungu n-a văzut ruinele Broştenilor şi nu face, deja, din ele un model pentru Suceava?), iar de la Holda, o luaţi la dreapta, pe minunata vale a Bistriţei Aurii şi mergeţi, mergeţi, fascinaţi de Bistriţa Aurie, până ce treceţi de Crucea şi Satu Mare, apoi o luaţi, prin Chiril şi pe coasta muntelui Chiril, pe “Trans Rarău”, spre Pietrele Doamnei, urmând să coborâţi spre Pojorâta, iar de acolo, vă descurcaţi şi singuri. Eu mă opresc, pun doar poze şi vă las, ca să nu vă înnebunesc, dintr-odată, cu flecărelile mele:

La poalele dealului Corlatei

Drumul spre Berchişeşti

Pe Suha, în sus, după Ostra

Pe valea râuleţului Suha

În căutarea toamnei, pe Suha

Spre Puzdra

Toamna, pe Puzdra

Spre valea Bistriţei Aurii

Bistriţa Aurie, la Holda

Pe Bistriţa Aurie, în sus

Bistriţa Aurie, cea mai bună prietenă a toamnei

Vedeţi toamna?

Peisaj de Ion Grigore?

Spre Satu Mare

Valea luminii

Fascinanta Bistriţă Aurie

Despărţirea de Valea Soarelui

Chiril: sus, se zăresc Pietrele Doamnei

Pietrele Doamnei, de pe terasa Cabanei “Rarău”

Pietrele Doamnei

Spre Pojorâta

Prin Pojorâta, spre casă

Jurnalism No Comments Oct 4

Monumentul guvernărilor PSD, PNL, PNŢcd, PD…

MONUMENTUL GUVERNĂRILOR

Probabil că doar în Bucovina există un monument al guvernărilor post-comuniste, rămas ca o ironie a sorţii, pe locurile de pe valea Suhăi pe care, în urmă cu un sfert de veac, funcţiona o industrie minieră demnă de toată admiraţia, nu doar eficientă.

Decăderea şi vânzarea de neam şi ţară a început odată cu pseudoconceptul “mormanului de fier vechi”, dat pe gură de Petre Roman, primul mare sabotor al economiei noastre naţionale şi închinător de patrie şi neam pe la curţile cui nu le vrea.

Nu ştiu cum şi nu ştiu de ce a rămas acest monument în picioare, pe molozul combinatelor miniere şi a flotaţiilor de pe valea râuleţului Suha, şuvoi năvalnic de unde roşii (de la poluarea cu fier şi cupru), prin care însuşi muntele pare că sângerează.

În jur şi în preajmă, moloz, ruine, ceva mai sus – şi nişte hale şi blocuri fără ferestre, lăsate în paragină. Când le-am revăzut, astăzi, m-a cuprins o furie pe “ştirile” presei sucevene, pe care le tot ironizez discret, de câteva zile, deşi de dezastrul acesta nu-i vinovat, de pildă, individul ăla din Broşteni, Cioată, care s-ar face primar în Suceava, numai să nu se mai întoarcă într-un alt centru minier ruinat, din pricina altor cioate, care ne-au prăduit până acum. N-am avut când şi nici prea mult chef să pozez totul, ca să vă pot întreba, domnilor PSD, PNL, UDMR şi care mai sunteţi, cu ce obraz mai îndrăzniţi să cereţi, încă o dată, voturile românilor. Priviţi, dumneavoastră, cei care staţi cu ochii lipcă pe ecranele televizoarelor, cum arată România viitoare, România de peste maximum un deceniu, cu tot cu monumentul minunatelor ei guvernări:

Jurnalism No Comments Oct 4

Mugur Isărescu, “doctorul” lui Ştefan cel Mare

Isărescu: Kir Popa Valentin, degeaba întinzi pălăria; eu nu dau, eu doar iau banii tuturora!…

Guvernatorul Băncii Naţionale Române, Mugur Isărescu, va fi distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii “Stefan cel Mare” Suceava. Această distincţie îi va fi oferită după ce Senatul Universităţii “Stefan cel Mare” Suceava a luat această hotărâre. Rectorul unităţii superioare de învăţământ a anunţat acest lucru în cadrul festivităţii de deschidere a noului an universitar ce a avut loc ieri. Valentin Popa a explicat că această distincţie îi va fi acordată guvernatorului Băncii Naţionale Române datorită contribuţiile la stabilitatea macro-economică a României, pentru implicarea BNR în mediul academic, pentru susţinerea unor programe de educaţie în rândul tinerei generaţii, dar şi a specialiştilor şi cadrelor didactice în domeniul financiar-bancar. In ceea ce priveşte data în care Mugur Isărescu va fi distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii “Stefan cel Mare”, rectorul USV a declarat că acest eveniment va avea loc la mijlocul lunii noiembrie, întrucât până atunci, guvernatorul BNR nu poate fi prezent la Suceava. (I.G.N. – Obiectiv de Suceava)

REVISTA PRESEI SUCEVENE No Comments Oct 4

Flutur a opus traseismului pachetele privatizării

Gheorghe Flutur: Privatizăm cu sacul, până ce alungăm traseiştii prin toată Europa!

Gheorghe Flutur a amintit că Liviu Dragnea este “artizanul” OUG nr. 55, care a consfinţit traseismul aleşilor locali. “Acest lucru arată dispreţul pe care îl are PSD faţă de aleşi, pe care îi tratează ca pe nişte obiecte ce pot fi arondate intereselor de partid, indiferent că au fost votaţi de alegătorii altor partide”, a spus Flutur. El a mai precizat că prin această ordonanţă, emisă când Liviu Dragnea era membru al Guvernului condus de Victor Ponta, s-a denaturat sensul democraţiei în România, el vrând să arate că “totul este de vânzare şi că totul se poate cumpăra”.

*
Gheorghe Flutur a mai declarat că Liviu Dragnea mai este şi “arhitectul” proiectului de lege al descentralizării, care a fost declarat neconstituţional în ansamblu de Curtea Constituţională a României. “Curtea a sancţionat intenţia lui Dragnea de a baroniza România. Sunt doar câteva argumente care pot defini adevărata faţă a PSD, care vorbeşte, în mod ipocrit, prin vocea lui Dragnea, despre reformarea clasei politice şi de introducerea unor criterii de integritate, în condiţiile în care, prin ceea ce face, dovedeşte contrariul”, a spus Flutur. El a subliniat faptul că după mai bine de un sfert de veac de democraţie, socialiştii români nu au capacitatea de a se reforma, “şi ca urmare se opun şi reformelor de care are nevoie România”.

REVISTA PRESEI SUCEVENE No Comments Oct 3

A. D. Xenopol, de partea suferinţelor Bucovinei

Adevărul, 15 octombrie 1914, p. 1

Sărmana Bucovină, grădina Moldovei, regiunea unde se află rămăşiţele decăzute ale fostului cuib de eroi, Suceava, unde se înalţă încă, din văile umbroase, mănăstirea Putna. Locaşul ce adăposteşte cenuşa celui mai mare dintre toţi domnitorii români, – sărmana Bucovina în ce hal a ajuns! Trece, de azi, pe mâine, de la o stăpânire la alta, spre dauna cea mai mare a elementului ei de baştină, neamul românesc. După ce acest element a fost torturat, timp de. mai bine de un veac, de nemţi şi de ruteni, uniţi spre a-l despoia, a crezut într-un moment de mântuire, când ţara lor fu cucerită de ruşi. Dar numai puţin timp le fu dat răgazul de a răsufla. Ruşii, neocupând Bucovina decât spre a atrage, prin o mişcare aparentă, puterile austriece din Galiţia, după ce si-au ajuns scopul, au părăsit-o aproape cu totul, ceea ce a dat prilej austriecilor de a o reocupa. Se înţelege că ei veneau acuma aprinşi de dorul de răzbunare. În contra cui? Desigur că mai cu seamă în contra românilor „a trădătorilor” cari se bucuraseră de izbânda ruşilor şi cari trebuiau pedepsiţi. Îi dădură, deci, pe mâna ungurilor, cari găsiră aci prilejui ce le lipseşte, pentru moment, la ei, în tară, unde au nevoie de elementul românesc – pentru a se năpusti asupra lor cu barbaria lor hunică, cu desăvârşita lor lipsă de milă şi îndurare, cu ochii încruntaţi ca de fiare sălbatece, cu puşca şi ştreangul în mână, împuşcând şi spânzurând în dreapta şi în stânga, fără a căuta nici vârsta, nici sexul; căci toţi poartă în fiinţa lor un păcat de moarte, acela de a fi români, şi care păcat nu poate fi ispăşit decât tot prin moarte.

A. D. Xenopol

Şi noi, mişeii şi netrebnicii, stăm liniştiţi faţă cu ţipătul unui popor întreg, care este sânge din sângele nostru şi carne din carnea noastră! Stăm liniştiţi, căci nu îndrăznim a ne atinge de sacro-sancta Austro-Ungria, căreia i-am jurat credinţă. Toţi conducătorii noştri, de cari suntem vrednici şi cari şi ei sunt vrednici de noi, sunt hotărâţi a menţine, cu orice preţ, supuşia către Austro-Ungaria, plecarea şirei spinării către cei mai mari oameni politici ai lumii, Berchtold şi Tisza. Ce ne pasă de români! Cum să sărim noi în ajutorul fraţilor, când suntem pândiţi de bulgari? Înţelepciunea cea mai elementară, dar, totodată, cea mai laşă şi mai dezgustătoare cere ca întâi să ne gândim la noi şi apoi la părinţii şi la fraţii noştri. Nu ştim de unde vor fi luat aceste principii de morală şi de conducere în viată, desigur însă că nu din comoara vitejiei şi a datoriei. Când datoria vorbeşte în mod imperativ şi când ea îşi face calea printr-un suflet vrednic şi curajos, atunci nu poţi sta, nici un moment, la gândul dacă trebuie să aperi pe sora ta de cuţitul ridicat asupra sânului ei, chiar dacă ai vedea ridicate asupra ta o sută de cuţite şi întinse contra pieptului tău o sută de puşti!

Dar fiindcă avem a face cu laşi şi cu nemernici, apoi să le arătăm un mijloc de a apăra nenorocita Bucovină, fără a ne pune rău cu Austria, lucru cumplit şi care nici nu poate trece prin mintea conducătorilor noştri. Este de a cere – cu sărutarea de mâini necesară – Austro-Ungariei voie de a ocupa Bucovina, pe cât timp va ţine războiul, obligându-ne a o restitui tot ei, care desigur doar că va ieşi învingătoare, la încheierea păcii. Acest sistem nu este nou. Luăm pilda lui tocmai din istoria Austriei. La 1853, când ruşii declaraseră război Turciei, care obţinu sprijinul puterilor apusene, Austria propuse ambilor războitori să ocupe ea ţările române, pe atunci Moldova şi Muntenia, arătând aliaţilor că le-ar apăra de a cădea în mâna Rusie, iar ruşilor că ar împiedica pe duşmanii ei de a o ataca prin aceste regiuni apropiate de Polonia şi că, deci, ar scăpa-o de un mare pericol. Şi la pacea din Paris, Austria a înapoiat aceste ţări Europei, care le luase sub a ei ocrotire. Pentru ce nu am face şi noi tot aşa? Ocupăm acuma Bucovina, scutind şi pe ruşi, şi pe austriece de a mai vărsa sânge, pentru menţinerea acestui colţişor de pământ, care nu este neapărat necesar nici unuia din cei doi războitori pentru hotărârea izbânzii finale.

Franz Ferdinand şi Carol I, la Sinaia

Prin această măsură însă s-ar scăpa de ruină şi de măcel partea aceea a neamului românesc ce locuieşte în cuibul lui Ştefan cel Mare.

Ar fi, nu e vorba, şi alt mijloc, mai energic decât acel propus de noi. Ar fi un ultimatum de trimis Austro-Ungariei, că: sau încetează cu desăvârşire orice acţiune de răzbunare contra românilor din Bucovina sau ne aruncăm imediat în tabăra Triplei Înţelegeri şi intrăm, cu puterea, în vechea baştină a Moldovei. Acest ultimatum ar avea un efect imediat şi nu ar fi nevoie decât a ne răsti cu el, fără măcar de-al pune în aplicare, spre a dobândi efectul dorit, atâta e de mare frica în Austria de intrarea şi a României în hora duşmanilor ei, intrare care, determinând şi pe Italia, ar pune îndată crucea pe pieptul Habsburgilor.

Dar asemenea mijloace eroice cer eroi pentru înfăptuirea lor, iar nu babe ca acei ce, din nenorocire pentru neamul românesc, prezidează acuma la a lui înmormântare.

De aceea, mai îndemânatec ne pare mijlocul celălalt, cu sărutul de mâini, domnilor Bertchtold şi Tisza.

A. D. XENOPOL

(Adevărul, 15 octombrie 1914, p. 1)

1914-1918: BUCOVINA SI SUFERINTELE EI No Comments Oct 3