Pictorul Dimitrie SAVU mi-a luminat sufletul
*
Astăzi, 7 septembrie, în vreme ce încercam să-i asigur poetului şi publicistului Roman Istrati una dintre cele mai frumoase zile din viaţa sa, un rădăuţean mă căuta pe la Centrul Cultural “Bucovina”, ca să-mi înmâneze un dar din partea splendidului meu prieten rădăuţean, pictorul Dimitrie Savu. Prins cu treburile, nici nu am avut când desface pachetul şi-abia târziu, când am ajuns acasă, am îndepărtat ambalajul şi am rămas blocat: nici măcar soţiei nu-l puteam arăta, de teamă să nu-i dăuneze şocul. În tablou era Andi, pictat după coperta alb-negru a cărţii mele şi a lui Andi, “despovărarea de cântec”, pe care am lansat-o în ianuarie şi în care, în mod firesc, un poem era închinat Maestrului Dimitrie Savu, prin tehnica acrostigului.
*
A durat ceva vreme până să-mi revin, pentru că tabloul surprinde mai bine şi decât un aparat de fotografiat dezlănţuirea şi risipa de energie care-l cuprind pe Andi, atunci când cântă. L-am sunat pe admirabilul om şi artist Dimitrie Savu şi i-am zis că bunul Dumnezeu, care mi-a întors imediat şi înzecit bucuria pe care i-am adus-o lui Roman Istrati, cu siguranţă că îi va aduce şi Domniei Sale, imediat şi înzecit, lumina cu care Dimitrie Savu mi-a purificat sufletul.
*
Fotografiat târziu şi fără bliţ, tabloul nu arată, în cele două imagini care însoţesc acest material, nici pe departe la fel de minunat cum arată în realitate. Mulţumesc, prietene!
*
Doamne, nu ţi-am cerut, de multă vreme nimic, mulţumindu-ţi mereu pentru ce-mi dăruieşti. Dar acum te rog, Doamne, întoarce-i înzecit Maestrului Dimitrie Savu bucuria pe care mi-a adus-o!
*