ca să-ţi salute sufletul, copile
Toamna, la Ariniş – tablou de Iosif Csukat
*
să te trezeşti întotdeauna-n zori
şi să te-nfrupţi în zori din tinereţe,
apoi s-adormi cu tâmpla pe viori
ca armonia lor să te înveţe
conturul căii noastre spre străbuni,
spre horele cu ritmuri ancestrale,
să simţi în ceruri scapăr de cărbuni
ce scriu destinul lumilor finale
*
şi să revii şi-n ziua următoare
sub spuza răsăritului, să fii
un legământ al razelor de soare
cu mama ce se-nchină în pustii,
căci de săruţi lumina ce se-arată
altfel în alte calme dimineţi,
ai să îmbraci pe suflet dintr-odată
un şir primordial de mii de vieţi,
*
ignoră bezna, spulber-o aiurea,
să se scufunde-n minţile ostile
luminii care a-nviat pădurea
ca să-ţi salute sufletul, copile
