finalul scrisei povestiri

*

în vadul vadurilor, umbre

și neștiință și alean,

dar până-acolo cețuri sumbre

acopăr zarea de mărgean

și râsul tău le tot destramă

și le alungă zi de zi

rupând din cosmica maramă

o rațiune de a fi

 *

și năvălim asupra clipei

flămânzi de rotunjimea ei

împotrivindu-ne risipei

de idealuri și idei

pe care ca pe frunza dusă

mai calcă pași indiferenți,

deși mi-i inima răpusă

de-absența celor ce-s absenți:

 *

hai, roagă frunzele să cânte

acele calme împliniri

ce izbutesc să mai încânte

finalul scrisei povestiri