în Bucovina toamnele apun

*

în Bucovina toamnele apun

ca-n sanctuarul cosmicelor denii

și vremurile-aici își suprapun

din voia lor milenii pe milenii

unite doar prin cântecul răsfrânt

drept punte de lumini ce le adună

precum în cer, așa și pe pământ

prin cântec veșnicii se împreună,

*

iar cobza grea a soarelui desface

ecouri mlădioase prin păduri

și risipesc prin suflete buimace

frânturi din anestrale-nvățături

pe care luna încă le culege

și le așează-n liniște pe cer,

în Bucovina legea încă-i lege

cu rădăcini adânci în leru-i ler

*

și-n toamna ei aș încerca bejenii

ca să mă-nchin deplin, să mă supun

în sanctuarul cosmicelor denii:

în Bucovina toamnele apun