Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 73

mă spovedesc şi sper că o să ierţi

*

mi-aduc aminte, am prădat cireşii,

nu mi-a fost foame, dar eram copil

şi-aveau grădini frumoase megieşii

în care eu mă furişam tiptil,

apoi am rupt şi florile din câmp

şi, siluite toate în buchete,

le-am oferit caraghios şi tâmp

la prima întâlnire unei fete:

*

grav am greşit furând din pomul sfânt

şi port stigmatul marelui păcat,

deci merit ispăşirea pe pământ

şi-apoi în cerul larg şi-ntunecat,

dar Evei i-am fost rob, de bună seamă,

aşa cum sunt de-a pururea bărbaţii,

şi nu ştiu, Doamne, de păcat se cheamă

să te supui acestei inovaţii

*

prin care tu, cu mila ta divină,

ne pedepseşti întruna şi ne cerţi,

dar asumându-mi omeneasca vină

mă spovedesc şi sper că o să ierţi

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 10

se pun la cale noi ospeţe

*

se pun la cale noi ospeţe

cu ouă cosmice şi vin

şi-n rană vom înfige beţe

ca să mai sângere puţin,

vom fi cuprinşi de bucurie

şi miei vom sfărâma cu dinţii,

aşa a fost de-o veşnicie,

la fel au petrecut părinţii

*

urcând noi suflete pe cruce

şi-n jurul suferinţei lor

grăbindu-se ca să apuce

ceva din timpul trecător,

durerea altuia nu doare

şi-avem nevoie de dureri

cât timp vor dăinui sub soare

neprihănite primăveri:

*

adio, suflete, în tine

nu mai e loc pentru poveţe

şi nici de regăsiri divine,

se pun la cale noi ospeţe

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 9

pe cruce-l vom urca din nou

*

auzi: doar rănile-i se-aud

şi cuiele care străbat

prin nesfârşitul verde crud

până-n adânc de scăpătat,

iar palmele pe cer fixate

cu nişte stele de pripas

rămân pe veci însingurate

în toţi acei care-au rămas

*

la baza crucii ancestrale

să facă noi crucificări,

să curgă sângele agale

în omeneşti înfricoşări,

iar calea pururea uitată,

buruienită-n mărăcini,

aşterne o durere mută

în care ne simţim străini:

*

nu e nevoie de credinţă,

ci doar de miticul ecou,

căci, însetaţi de suferinţă,

pe cruce-l vom urca din nou

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 9

mesteacănul s-aşterne sub securi

*

e dreptul meu de om şi de mesteacăn

din când în când să stau la sfat cu mine

şi să admit când stelele să treacă-n

hrisovul meu cu hărţi şi cu destine,

apoi în şahul cosmic să îmi apăr

cu crinii primăverii un înalt

să pot să fiu mesteacăn şi să scapăr

şi de îndurerarea celuilalt,

*

e dreptul meu de fiu împărătesc

să fiu stăpânul cerului, nu rob,

şi cu lumină să mă-mpărtăşesc

până în fibra ultimului ciob

al timpului fărâmiţat aiurea

în trupul meu de cerb mereu vânat

pe care îl încape doar pădurea

şi doar apusul ei însângerat,

*

e dreptul meu, îmi spun cu-ncrâncenare

ca să îmi apăr sufletul de furi,

însă aud un corn de vânătoare:

mesteacănul s-aşterne sub securi

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 8

când doar lumină e în univers

*

prea multe închisori pentru destine,

prea multe lanțuri de purtat la glezne

și-n colonia muncilor divine

se-aruncă în ciozvârte numai bezne,

veniți – ne strigă paznicul de sus –

de vă luați noi rații de-ntuneric!,

în fond întemnițatului supus,

cu sufletul pe jumătate sferic,

*

nu-i sunt de trebuință străvezimi

spre libertăți prin nașteri garantate

potopului abulic de mulțimi

care au fost la viață condamnate,

întemnițatul speră-n judecăți

și se dedică suferind iertării,

în fond s-a întâmplat și alte dăți

și-n alte părți din necuprinsul zării,

*

dar clocotește o revoltă sumbră

în toate întrupările prin vers:

de ce să port întunecata umbră

când doar lumină e în univers?

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 6

Pagina 73 din 154« Prima «...10 20 30...71 727374 75...80 90 100...»Ultima »