pe cruce-l vom urca din nou

*

auzi: doar rănile-i se-aud

şi cuiele care străbat

prin nesfârşitul verde crud

până-n adânc de scăpătat,

iar palmele pe cer fixate

cu nişte stele de pripas

rămân pe veci însingurate

în toţi acei care-au rămas

*

la baza crucii ancestrale

să facă noi crucificări,

să curgă sângele agale

în omeneşti înfricoşări,

iar calea pururea uitată,

buruienită-n mărăcini,

aşterne o durere mută

în care ne simţim străini:

 *

nu e nevoie de credinţă,

ci doar de miticul ecou,

căci, însetaţi de suferinţă,

pe cruce-l vom urca din nou