Fiul „poetului ţărănimii”, ucis de… ţărani?

*

Într-o scrisoare adresată cărturarului bucovinean Victor Morariu, Lola, soţia pictorului Mihail Teişanu, scria, printre altele, relatând despre suferinţa doamnei Elena, soţia lui George Coşbuc: „nici nu mai încerc să-ţi spun ce durere am văzut pe chipul acestei martire”[1], care nu putea uita că unicul ei fiu, Alexandru, care avusese un accident de automobil, în 26 august 1915, fusese ucis cu ciomegele, pe când zăcea însângerat într-un şanţ, de nişte ţărani dintr-un sat de lângă Târgu Jiu, supăraţi că „domnii cu maşini” le mai ucid câte o găină, cuibărită-n colbul drumului.

*

*

Caut, de multă vreme, confirmarea sau infirmarea susţinerii Lolei Teişanu, pentru că mi se pare a fi un blestem asupra neamului ca unicul fecioraş al „poetului ţărănimii” să fi fost ucis de nişte ţărani. Oricum, odată cu Alexandru, a murit şi George Coşbuc, mutându-se, în mai 1918, în ţărâna care îl adăpostea şi pe fiu.

*

Încă nu am găsit mare lucru nici despre tragedia din 26 august 1915, nici despre suferinţa mocnită a tatălui, de până în 9 mai 1918. Dar o să mai caut, cu speranţa că Lola Teişanu a exagerat şi că ţărănimea română a fost dintotdeauna aidoma cântecelor ei: verticală şi dumnezeiască.

*

*

Joi, în 9 maiu nou 1918, după-amiază, la ora 1 şi jumătate, a încetat din viaţă marele nostru poet Gheorghe Coşbuc, autorul „Firelor de Tort” şi duioaselor „Balade şi Idile”, prin care şi-a cucerit locul dintâi între fruntaşii contemporani ai literaturii româneşti.

*

Despre împrejurările morţii, corespondentul din Bucureşti al „Gazetei Transilvaniei” comunică următoarele: Se ştia, în cercul intimilor săi, că „badea Gheorghe” al nostru este suferind, mai mult abătut, de la nenorocirea ce l-a lovit, când şi-a pierdut pe unicul său fiu între împrejurări foarte tragice. Miercuri, fusese în oraş şi, seara, când s-a întors acasă, s-a simţit indispus. Joi, a zăcut în pat, stând de vorbă cu soţia sa, când, pe la ora 1 şi jumătate, simţindu-se rău, a încetat din vieaţă, fără ca familia să fi avut cel puţin timpul de a chema în ajutor un medic.

*

*

Marele nostru poet a trecut la nemurire în vârstă de 52 ani. Rămăşiţele sale pământeşti au fost ridicate, de la locuinţa defunctului, Bucureşti, Calea Plevnei 48, sâmbătă, în 11 mai, şi au fost înmormântate în cimitiriul Şerban-Vodă. Cu inimă înfrântă de durere, ne plecăm în faţa mormântului nemuritorului nostru poet (Biserica şi Şcoala, anul XLII, nr. 19, 6/19 mai 1918, p. 4).

*

*

Accidentul de automobil din judeţul Gorj / Transportarea rămăşiţelor pământeşti ale victimei în capitală./  Cu trenul de dimineaţă au sosit în Gara de Nord rămăşiţele pământeşti ale lui Alexandru, fiul poetului G. Coşbuc, mort într-un accident de automobil în judeţul Gorj. / Cadavrul a fost transportat la domiciliul părinţilor, din Calea Plevnei, nr. 48. / Înmormântarea se va face la cimitirul Şerban Vodă mâine după-amiază (Adevărul, 30 august 1915).