Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 71

în noaptea-aceea, când vândusem flori!

*

în noaptea-aceea eu vândusem flori,

iar roua lor tot curmeziş prelinsă

ademenea prin suflet uneori

spre bolta de deasupra necuprinsă

şi n-am văzut nici lacrimi, nici robie,

nici mărăcini, nici crunta apăsare,

nici sângele pornit în pribegie

pe drumul crucii înspre depărtare,

*

ci doar neguţători de suferinţi

stigmatizând durerile-n ascuns

şi fără voie am scrâşnit din dinţi

când o lumină cosmic m-a străpuns

să-mi bandajeze rănile târzii

mereu cu primăveri neprihănite

şi să-mi vorbească despre veşnicii

în crengile din cale înflorite:

*

o, cât de orb am fost, de n-am văzut

măcar înspre luminile din zori,

că eu am fost acel ce te-a vândut

în noaptea-aceea, când vândusem flori!

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 14

și m-am simțit, la cină, un străin

*

m-am așezat cu urmele spălate

și pribegite veșnic din cenuși

la cina cea de taină – din păcate

simțeam că-s schingiuit de niște uși,

dar pâinea era cosmică și bună,

iar vinul îndemna spre veșnicii,

desprins dintr-o metaforă străbună

îmi rătăcisem urma în pustii,

*

dar nu-mi păsa de urme, viitorul

ne-acaparase parcă pe deplin,

în timp ce-n noaptea nopților poporul

se alina cu pâine și cu vin

fără să-i pese că e sfântă clipa

pe care-o sfârtecase spre final

și ignorând de-a pururea risipa

luminii cuvenită ideal,

*

apoi, în noapte, se iviră furii

și, amăgind cu pâine și cu vin,

au pus cătușe lumii și naturii

și m-am simțit, la cină, un străin

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 13

destinul de român și de țăran

*

prin jarul nopții scormonind în pripă

am vrut doar zorii zilei să-i amân

și-am refuzat o cosmică aripă,

fiindcă eu sunt doar un țăran român

și-n preajmă încă-n picurat de turme

doar cântecul mijește pe cărbuni

și cerul îmi arată niște urme

din calea care duce spre străbuni,

*

apoi îmi pun cămașa străvezie

a zilei cenușiului urban

ca nu cumva vreun trecător să știe

că-n mine năzuieșe un țăran

să-și afle rădăcinile pierdute

și să le mute-n sânge cu migală,

în vreme ce doar coasa îi ascute

pe lespede întoarcerea finală:

*

o, de-ar veni și noaptea mai curând

ca să aprindă cosmicul ocean!,

aud în mine încă invocând

destinul de român și de țăran

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 11

mă spovedesc şi sper că o să ierţi

*

mi-aduc aminte, am prădat cireşii,

nu mi-a fost foame, dar eram copil

şi-aveau grădini frumoase megieşii

în care eu mă furişam tiptil,

apoi am rupt şi florile din câmp

şi, siluite toate în buchete,

le-am oferit caraghios şi tâmp

la prima întâlnire unei fete:

*

grav am greşit furând din pomul sfânt

şi port stigmatul marelui păcat,

deci merit ispăşirea pe pământ

şi-apoi în cerul larg şi-ntunecat,

dar Evei i-am fost rob, de bună seamă,

aşa cum sunt de-a pururea bărbaţii,

şi nu ştiu, Doamne, de păcat se cheamă

să te supui acestei inovaţii

*

prin care tu, cu mila ta divină,

ne pedepseşti întruna şi ne cerţi,

dar asumându-mi omeneasca vină

mă spovedesc şi sper că o să ierţi

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 10

se pun la cale noi ospeţe

*

se pun la cale noi ospeţe

cu ouă cosmice şi vin

şi-n rană vom înfige beţe

ca să mai sângere puţin,

vom fi cuprinşi de bucurie

şi miei vom sfărâma cu dinţii,

aşa a fost de-o veşnicie,

la fel au petrecut părinţii

*

urcând noi suflete pe cruce

şi-n jurul suferinţei lor

grăbindu-se ca să apuce

ceva din timpul trecător,

durerea altuia nu doare

şi-avem nevoie de dureri

cât timp vor dăinui sub soare

neprihănite primăveri:

*

adio, suflete, în tine

nu mai e loc pentru poveţe

şi nici de regăsiri divine,

se pun la cale noi ospeţe

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 9

Pagina 71 din 153« Prima «...10 20 30...69 707172 73...80 90 100...»Ultima »