Cântecul desprinderii poeziei: lui Adrian Bocancea

*

Am fost acolo, urmele mă ştiu,

destinul pietrei încă le apune

rupându-le discret, dar prea târziu

imensităţii cerului drept rune,

aveam mereu pe drumul lor poveri,

nu îmi păsa de paşii ce m-au dus

*

Bătând cărări cu tălpile în ieri

ori într-un mâine care m-a apus

cu jariştea fluidă din zăpezi

ademenind pe urme veşnicie

numai să ştii că-am fost, fără să vezi

cum s-a desprins din mine-o poezie,

eu rămânând de-a pururi lângă stele

adăpostindu-mi cântecele-n ele.

Cântecul demitizării: lui Petrică Oloieru

*

Prin vaduri alte vaduri cântă,

ecoul lor îndepărtat

trecând prin veacuri înspăimântă

rupând din cerul înstelat

icoana altor veşnicii

ca s-o aştearnă în zenit

alean al vremilor târzii:

*

Oracolul a amuţit;

la vad nisipul ce s-a scurs

odihnă timpului i-aduce,

iar împietririle-au decurs

eternizând nişte caduce

relicve încă necesare

uitărilor din fiecare.

Cântecul sinelui: lui Gheorghe Senciuc

*

Ghici cu cine, ghici cu ce,

hoinărind prin stele triste,

ele-au prins să lunece

oarbe doar ca să existe

ram şi floare, râu şi mare,

grai şoptit în nopţi pribege

hotărând ca fiecare

efemerul să îl lege

*

Strâns de cerul ca o apă,

eu urmând apoi să-i scriu

nişte versuri sub o pleoapă

care-acoperă ce-i viu:

inima – un fel de ciută

urmărită prin pustiu

cu săgeata zilei mută.

Cântecul îngemănării: lui Aurel Alexa

*

Am fost copac în altă viaţă,

un cerc al vârstelor mă strânge

rotind o altă dimineaţă

etern să-mi scapere prin sânge

lăsând copacilor vestire

*

Atât de amplă şi de clară:

linţoliul ierbilor subţire

e doar ecou de primăvară,

xilogravură încrustată

acum şi pururi, şi-altădată.

Cântecul paşilor pierduţi: Asicăi Leizeriuc

*

A doua zi după Iisus

s-a irosit în atmosferă,

iar crucile ne-au fost răpus

cu umbra celor care speră

acoperiţi cu o ninsoare

*

Lăsată pruncilor destin,

erau şi-atunci în depărtare

ivite florile de crin

zidind în ceruri altă cruce

etern jertfindu-ne urmaşii

rămaşi pe calea care duce

istovitor doar pe sub paşii

uitaţi ai celor fără vină

care păşesc doar pe lumină.