Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 50

din viaţă, doar din viaţă înspre viaţă

Radu Bercea s

*

din clipa asta muşcă-nfometat

ca dintr-un fruct cu însuşiri buimace,

ca dintr-un adevăr ce ţi s-a dat

ca să-ţi nutrească sufletul cu pace,

nimic nu poate clipa s-o despoaie

de aura ei cosmică deplină:

chiar nu observi cum franjurii de ploaie

doar urmelor clipitei se închină,

*

chiar nu auzi cum ziua însorită

se face şal pe umerii ei calzi

şi câte veşnicii în ea palpită

ca într-o mare-n care să te scalzi?,

iubeşte clipa, cânt-o şi trăieşte

miracolul ei calm, cuprinzător,

şi care cu răbdare îţi vesteşte

că doar prin clipă eşti nemuritor,

 *

te duci cu ea, călătoreşti prin spaţii

şi alte lumi în cale-i se răsfaţă

cât mai e timp în ceruri de migraţii

din viaţă, doar din viaţă înspre viaţă


când cuiele mă urcă iar pe cruce

Radu Bercea p

*

doar primăvara mi-a şoptit poveşti

de care să-mi aduc mereu aminte

şi să te-ajut să afli cine eşti

când mugurii vor lăstări cuvinte

şi când va fi în cer şi pe pământ

să se reverse cosmic împăcarea

prin firul ierbii fremătând în vânt

şi-ademenind în cântec depărtarea,

*

doar primăvara astăzi mai contează

şi o aud în crengi cum se răsfaţă

ca o fecioară care îşi visează

destinul ferecat frumos în viaţă

şi te aseamăn ei fiindcă mi-e bine

înfăşurat în verbe şi lumină

când tot aud cum picură prin tine

o primăvară cosmică, deplină,

 *

doar primăvara cu contururi nude

de suflet tot încearcă să mă-apuce,

deşi din depărtare se aude

când cuiele mă urcă iar pe cruce


auzi cum cântă zicălaşii?

GH 18

*

deja mă socoteam învins

de timpul fulguit din slavă

când lăutarii s-au desprins

dintr-o legendă scandinavă

şi-au poposit într-o frântură

a unei clipe în declin

ca să întoarcă în natură

ceva din propriul meu destin

 *

şi-am fost de parcă n-aş mai fi

înlănţuit în lanţuri grele,

ci-n aripa ninsorii şi

simţeam şi aripele mele

cum dau în mugur sănătos

sub coaja sufletului sfântă,

iar sufletul fu curios

să mă întrebe cine cântă,

 *

iar eu, la rândul meu pătruns

şi-ncetinindu-mi parcă paşii,

doar peste umăr mi-am răspuns:

auzi cum cântă zicălaşii?


ca să întrupe iarăşi primăvara

Radu Bercea n30

*

dacă auzi cum mugurul despică

în lemnul crengii noul lui destin

fii fericit şi nu-ţi mai fie frică

de potopirea zilelor ce vin

căci şi în tine mugurul tresare

înfăşurat în sângele pribeag

de parcă-ar pregăti o sărbătoare

în zarea zării doar din drag de drag

*

şi se aud miresele cum cântă

cu bucuria de a fi mirese

într-o logodnă cosmică şi sfântă

din care cad doar stelele alese

să se transforme-n fructe pârguite

la capătul de drum şi de alean

lângă fântâni ce-au ridicat cuţite

în cântecul ce tot răsună-n van

*

căci îndărăt viorile sunt sparte,

dar în adâncul firilor vioara

va fi mereu o pagină de carte

ca să întrupe iarăşi primăvara


şi e noapte pe pământ

Radu Bercea n33

*

au înnebunit ţăranii

de atât amar şi beznă

şi călcară până-n gleznă

scufundând în lut tiranii,

dar din sângele prea sfânt

iar au lăstărit tirani

şi e noapte pe pământ

mai ales pentru ţărani:

*

văd pe zare ca pe-o cruce

satul sângelui vărsat,

văd cum noaptea peste sat

doar pe cei căzuţi i-aduce

să trăiască ce-au pierdut

când s-au pogorât în slavă,

dar din sat alt început

îi nutreşte cu otravă:

*

biet cătun din calea sorţii

pururi vitregă, duşmană,

mai ţii minte despre morţii

care sapă-n noi o rană?


Pagina 50 din 127« Prima...102030...4849505152...607080...Ultima »