în care paradisul e femeie

din talpa ta se va desprinde iarba

și va păși încet spre depărtări

ademenită-n nesfârșit de oarba

nevoie sacră de iluminări

și-apoi din palme crengi au să culeagă

ceea ce-n ele e acum idee,

iar universul o să înțeleagă

că tu exiști pentru rodiri, femeie,

*

că tu îmi vindeci verbele cu pleoapa

și îmi arăți pe cale o fântână

să mușc lumina, să-nțeleg că apa

e orizontul care mă amână

căci am aici altarul din poveste

la care cu clipite să mă-nchin

când înțeleg că însăși soarta este

doar o femeie și-un pahar cu vin

*

din care sorb cu sete ancestrală

atunci când simt că sufletu-l descheie

spre veșnicia vieții ideală

în care paradisul e femeie