Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 52

în care paradisul e femeie

din talpa ta se va desprinde iarba

și va păși încet spre depărtări

ademenită-n nesfârșit de oarba

nevoie sacră de iluminări

și-apoi din palme crengi au să culeagă

ceea ce-n ele e acum idee,

iar universul o să înțeleagă

că tu exiști pentru rodiri, femeie,

*

că tu îmi vindeci verbele cu pleoapa

și îmi arăți pe cale o fântână

să mușc lumina, să-nțeleg că apa

e orizontul care mă amână

căci am aici altarul din poveste

la care cu clipite să mă-nchin

când înțeleg că însăși soarta este

doar o femeie și-un pahar cu vin

*

din care sorb cu sete ancestrală

atunci când simt că sufletu-l descheie

spre veșnicia vieții ideală

în care paradisul e femeie


Poezie de ion dragusanul No Comments Mar 9

dintotdeauna pregătit să cânte?

vezi, şarpele se va întoarce-n cer

în constelaţia supremului îngheţ

căci numai viaţa merită un preţ

în necuprinsul marelui mister,

aleanul ei prin crengile de prun

premeditează noi desferecări:

ce-ţi pasă, Doamne, dacă eu apun

în rătăciri pe tainice cărări

*

când frigul tău va ispăşi pe cruce

deasupra altui nord îndepărtat

în care am crezut că m-ai uitat,

deşi doar primăvara mă seduce

şi-mi face aripi şi-apoi zbor mă face

ca să te aflu numai în lumină,

chiar nu observi că sufletul meu tace

numai atunci când ţie ţi se-nchină

*

cu primăveri ce mă despovărează

de-atât amar de vreme de cuvinte

ca să aud cum sufletu-mi visează

dintotdeauna pregătit să cânte?


Poezie de ion dragusanul No Comments Mar 7

au plătit poeţii vamă

au plătit poeții vamă

pentru cercul care-i strânge

doar aleanuri care-i cheamă

dincolo de trup și sânge

unde stelele în turmă

pasc prin pajiști suprapuse

fără a lăsa vreo urmă

înspre calea ta, Iisuse,

*

și-a rămas aici toiagul

năruit într-o ninsoare

de când tu te faci pribeagul

rătăcit prin fiecare

suflet ce din alb cu sete

despletește doar ispite

înspre zările încete

cu contururi împietrite:

*

hai, așterne-ţi spre hodină

tâmpla care se destramă,

în adânc şi în lumină

au plătit poeţii vamă


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 26

deasupra beznei focul viu

Fotografie de Radu Bercea

pe deal trecuse o femeie

– încă-i văd urmele pe cer

şi-n iarba care îşi încheie

popasul scurt în efemer –

iar calea doar de ea trasată

din răsărit până-n amurg

mă mai absoarbe câteodată

din steaua nordului să curg

*

în roua altor dimineţi

din alte simple începuturi

ale-ncâlcirilor de vieţi

spre care, cerule, mă scuturi

deşi-s întins lumină lină

pe jilţul somnului deplin,

iar ţie umbra ţi se-nchină

ca s-o îmbrac iar ca destin,

*

destin de umbră pasageră

să-mi fie tot ce-o fi să fiu,

numai ninsorile mă speră

deasupra beznei focul viu


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 23

prăbuşit într-o pasăre încă-i viu şi palpită

pasărea-i pasăre: Doamne, ce chip

ţi-ai aflat în aripa uriaş desfăcută,

iar sufletul meu e un fir de nisip

într-o piatră din stânca întruna durută

dintr-un larg în alt larg şi de-acolo mai sus

sau poate mai jos şi mult mai adânc

decât pot să-mi închipui când sfios şi supus

îmi pun puşca în cobul atârnat la oblânc

*

şi cu ochii închişi ascult zborul înalt

în care mă urci când voieşti să m-asemeni

altui chip desluşit şi ajuns celălalt

pe făgaşul îngust dintre semeni şi semeni,

hei, hei, cât de clară-i tăcerea din piatră

şi zvâcnirea-nlăuntru a acelor lumini

când scânteia desprinsă fără veste din vatră

a uitat că în focuri are vechi rădăcini

*

ca să urce-n înalt ca o pasăre gravă

care-şi află-n tării o supremă ispită,

iată: sufletul meu ofilit de otravă

prăbuşit într-o pasăre încă-i viu şi palpită


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 11
Pagina 52 din 154« Prima...102030...5051525354...607080...Ultima »