dintotdeauna pregătit să cânte?

vezi, şarpele se va întoarce-n cer

în constelaţia supremului îngheţ

căci numai viaţa merită un preţ

în necuprinsul marelui mister,

aleanul ei prin crengile de prun

premeditează noi desferecări:

ce-ţi pasă, Doamne, dacă eu apun

în rătăciri pe tainice cărări

*

când frigul tău va ispăşi pe cruce

deasupra altui nord îndepărtat

în care am crezut că m-ai uitat,

deşi doar primăvara mă seduce

şi-mi face aripi şi-apoi zbor mă face

ca să te aflu numai în lumină,

chiar nu observi că sufletul meu tace

numai atunci când ţie ţi se-nchină

*

cu primăveri ce mă despovărează

de-atât amar de vreme de cuvinte

ca să aud cum sufletu-mi visează

dintotdeauna pregătit să cânte?